Chemarea Primăverii
Chemarea Primăverii
Din cerurile-n zări albastre
O, Primăvară, dintre astre
Scăldată-n soarele de aur –
Revin’ pe plaiul ţării noastre
Cu cel mai splendid tezaur
Înveşmântată-n flori de laur,
Cu de-argint, petale caste
Ca o Regină-n falduri vaste,
Şi-n roade să-nfrumuseţezi
Tot anu-n câmpii şi-n livezi!
Revino-n dorul sfânt al vieţii
În freamătul scump tinereţii!
Când lin cobori dinspre înalt
Aducând nimbul frumuseţii,
Pe-a Ţării glie ce-n cânt salt
Privind cuprinsul parcă-i alt’
Din vechi imperiu, cel al ceţii
Când se ivesc zorii dimineţii,
Şi soarele-n mândrul tezaur
Ne scaldă -n razele-i de aur!
O, Primăvară!.. Primăvară!…
Cu farmecul ce te-nconjoară
Şi-nveşmântată-n dalbe flori,
Să-mpodobeşti-ntreaga ţară
Prin nestematele-ţi comori
Transpuse-n răsărit de zori
Pe-a suprafeţei obşte clară,
Tot mai bogată, ea s-apară,
Cu munţi şi dealuri, şi livezi
În străluciri de smarald verzi.
Pe-aripi de dor din depărtare
S-aduci comoara migratoare,
În cârduri păsări, mii de mii,
Căci aşteptăm cu nerăbdare
Prin triluri dulci, de simfonii
Zburând spre soare ciocârlii,
‘Nălţând superba lor cântare
Ca-n zi de mare sărbătoare,
La viaţa prea dulce a-nvierii
Prin zorii scumpi ai revederii.
În smarald verde, şi senină
De cântec şi de soare plină,
Revin’ cu salbe mii pe ramuri
Purtând coroane de sulfină –
Ghirlande ca mândre flamuri
Ducând ştirea peste neamuri,
Prin voia Domnului, deplină
Căci Ţara ni-e toat-o grădină,
Un colţ de Rai, ca în poveşti
Ce admirând simţi că trăieşti.
În verde scump să-ntinereşti,
Să schimbi şi să însufleţeşti
Poieni şi crânguri, şi câmpii
În straie noi să-mpodobeşti,
Fiind semn că Primăvară, vii,
Cu dorul scump de Veşnicii
Ce-n suflete, tu să-l sădeşti
Prin dulcile-aşteptări cereşti,
Că-n ” Primăvara Veşniciei ”
Cânta- vom ” Oda Bucuriei! ”
Flavius Laurian Duverna
