Privind la Isus
Privesc la chipul Tău în gând
mă minunez de-a Ta sfințenie,
cum ai putut umil și blând,
să duci o viață-n curățenie.
În atmosfera de păcat
orișice clipă-a fost durere,
dar Tu-ai rămas mereu curat,
așa cum Legea dreaptă cere.
Nu trup de înger ai luat
venind în lumea noastră neagră
ci chiar de om degenerat.
( Lucrarea răului fiind largă. )
Ai îmbrăcat haina umană
peste divinitatea Ta,
ca orișice slabă persoană
prin Tine-n ceruri sfânt să stea.
Nici printr-un gând Tu n-ai cedat
ispitelor chinuitoare.
Atât de pur, imaculat,
în vorbe, caracter, purtare!
Ai devenit păcat pe cruce,
Tu, Mielul blând, nevinovat,
Cel ce neprihănire-aduce
în noi. Ce schimb, har minunat!
Ce strâns uniți vom fi cu Tine,
prin scumpă legătură dulce!
Nicicând, îngerii știu prea bine,
această stare n-or ajunge.
Brațul Tău stâng azi înconjoară
cu drag întreaga omenire,
iar brațul drept ca-ntâia oară
tronul ceresc în strălucire.
Nu poate mintea înțelege
adânc frumos de mântuire,
nici vorbele cât le-am alege –
e-un infinit plin de iubire!
Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie