Sentimente de Toamnă
Plecat-au spre depărtări
Păsări dragi şi cântătoare,
Peste mări şi peste ţări
Străbătând albastre zări,
În ţinuturi mai cu soare.
Au plecat, luând cu ele
Cântecele lor frumoase,
Şi sub cerul plin de stele
Vânturi bat acum rebele
Nu se-aud triluri duioase.
Amintirea-un dor ne lasă
Până când în primăvară
După iarna cea geroasă
Iar se vor întoarce acasă
În dorul ce-l au, de ţară.
O, şi ce voie bună, mare,
Pe de-a-ntregul vom trăi,
Când sus în albastra zare
Pe cerul cel plin de soare
Cu mare drag le-om privi!
Căci veni-vor ‘n-al lor cânt
Totul spre-a trezi la viaţă,
Cum a decis Tatăl Sfânt
În planu-I pentru pământ
Din prima Sa dimineaţă,
Prin cântec să-nvioreze
După planul vrerii Sale,
Omul ca să-l desfăteze
Traiu-i să-nfrumuseţeze
În mersul pe-a vieţii cale.
Flavius Laurian Duverna
