În cetatea Betleem
În cetatea Betleem
În cetatea Betleem, când a fost născut Mesia,
În cerurile prea înalte, a fost scumpă bucuria
Că timpul s-a împlinit, şi-al cerului Prinţ, Isus,
În planul răscumpărării a venit din cer de sus
S-aducă lumii iertarea, spre-a obţine veşnicia.
Şi-n bucuria solemnă, ce-n tot cerul s-a întins,
Dumnezeul cel puternic de milă mare cuprins
Pentru neamul omenesc ce s-afla sub apăsare,
A trimis corul de îngeri să anunţe prin cântare
Că-n Isus, Fiul Său scump, păcatul va fi învins.
Trebuia, ca sărbătoarea, ce-ntreg cerul o trăia
S-o serbeze şi pământul, prin toată mărinimia,
Şi-un înger a fost trimis, să vadă şi să cunoască
Dacă cineva aşteaptă rostirea să se-mplinească
Despre cel ce-I rânduit, în profeţi numit Mesia.
Mare îi era întristarea, că pe nimeni nu găsea
Ca să spună vestea bună ce de la ceruri venea,
Dar în noaptea cea târzie pe la revărsat de zori,
Pe-o colină lângă stână, se-flau câţiva păstori
Ce vegheau şi cercetau, Mesia când s-o năştea?
Lor, le-a vorbit îngerul, că-n Btleem, în cetate
S-a născut Hristos, într-un Staul, fiind noapte,
Şi-acel ce-I Mântuitorul, este-n scutece înfăşat
Şi-ntr-o iesle călduroasă, Pruncul se află culcat,
Aşa L-au găsit păstorii, bucurându-se de toate.
Flavius Laurian Duverna
