Patmos
februarie 1, 2019
Patmos, ostrov de durere,
osteneli și suferință,
netezit de lacrimi grele
și genunchi pentru credință,
privilegiu și onoare,
ai primit din cer de slavă,
vizita Acelui care
omenirea-I este dragă.
Maiestate minunată,
Cel ce-i Alfa, Cel ce vine,
Se descoperi îndată
lui Ioan vorbind de Sine.
Multe lucruri viitoare,
chiar defecte și păcate,
scene înfricoșătoare,
rele ce vor corectate,
rând pe rând se desfășoară
în istoria omenirii,
parcă ceru-ntreg coboară
deschizând planul iubirii.
––––––––
Când ne pare prea pustie
viața și fără speranță,
tu și eu, chiar toți să știe –
Domnul ne dă importanță.
El conduce și veghează,
lângă noi stă cu iubire,
zilnic inima de-i trează
Patmosul e-o strălucire! Amin!
Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie
