Închinătorul educat
Zilele din viața noastră
Sunt pline de închinare.
Pe planeta cea albastră
Cui și cum îi dăm onoare?
Ce iubim mai mult pe lume
Acordându-i concentrare?
Acel singur lucru-anume,
Idol ni-e, dar foarte mare…
Rang, putere, staruri, haine,
Eul sau măreț renume,
Nu-i așa că-s lucruri faine
Ce topesc, vai, multe sume?
Mari idei intelectuale
Susținute viu, fierbinte,
Găsite în manuale
Nu pe paginile sfinte;
Omul înălțat în toate,
Obiceiuri și tradiții,
Având autoritate
Peste mituri, superstiții,
Sunt idoli moderni și care
Fură timpul, energia,
Vor întruna ascultare
Dar urăsc ce spune Biblia.
Nu forme, nici sentimente
Fierbinți doar la suprafață!
Corupție, păcat latente,
Fără-Isus, goi, ca de gheață…
––––––––-
Cine merită-nchinarea,
Adorarea și respectul?
Cel ce munți, ceruri și marea
A creat, El are dreptul!
Singurul ce dă suflare,
Viața și Lumina lumii,
Pune inimi în mișcare,
Domn pe vuietul furtunii.
Cei ce vin la închinare
Au din plin în umilință
Cunoaștere, ascultare,
Dragoste vie, credință.
Imnuri, laude se-nalta
Salvatorului pe Cruce,
Supunere-n tot se-nvata,
Prin Duhul Sfânt rod se-aduce.
Sfinți în inimă și minte,
Se-nchina cu bucurie,
Sens și frumusețe sfinte
Înaintea Lui să fie! Amin!
Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie
