Medic pentru suflet
noiembrie 21, 2020
Mi-e sufletul veșmânt prea sfâșiat,
De fulgerul durerii nimicit,
Când suferința profund a tăiat,
Lumea întreagă, cer, s-au prăbușit.
Un întuneric m-a cuprins deodată,
Văluri cernite am la orizont,
Ruine am în jur, stea spulberată,
Din cioburi viața să repar nu pot.
Copaci cu forme înfiorătoare,
Ca umbre mișcătoare când și când,
Apar din văi de-ntunecimi pe cale
Lumina și speranța alungând.
Zid de tăcere și de nemișcare,
Neputincios, într-un peisaj lunar,
Încerc să trec târâș ( pot singur oare? )
Spre firul slab de apă și amar…
O voce blândă, iată, se aude,
Slabei credințe vine ajutor,
Din cer speranță dulce va răspunde
„Îndată vei primi Mângâietor!” Amin!
Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie
