Intercer – Poezii si editoriale

ACTUL – IX – “Ploaia.”

Ilie Tisbitul a zis lui Ahab: “Suie-te de mananca si bea; caci se aude vuiet de ploaie.” Dupa minunea de pe Carmel, dar mai ales dupa uciderea celor patrusute cincizeci de prooroci ai lui Baal, a fost obosit si satul de viata si de situatia in care se gasea. Lipsit si parasit de toata lumea, acest imparat Ahab, a vrut sa mediteze adanc la ce spunea Domnul prin proorocul Ilie, si o facea, fara sa scoata o soapta de bine sau de rau. A vazut bataia de joc de pe Carmel a lui Ilie data proorocilor lui Baal, si zeului lor, un zeu luat cu imprumut de la mai multe popoare pagane. Apoi, rugaciunea profetica a proorocului lui Dumnezeu, Ilie catre poporul debusolat de tot ce se intamplase pe, altarele de jertfa ale celor doi Dumnezei. Unul Viu si Adevarat, iar celalalt, mort si fara putere, de a face o minune, in fata unui popor tarat in pacat si urgie morala.

Jertfa cu foc venit din cer a traumatizat pur si simplu un popor ce a gresit in alegerea unui zeu pagan si fara putere. Un dumnezeu facut de om, creatura a Universului. Mistuirea arderei de tot, a transat cine este adevaratul Dumnezeu al lui Israel. Cu fata plecata pana la pamant in adorare fata de acest Dumnezeu Viu si Atotputernic, poporul a strigat la unison: “Domnul este adevaratul Dumnezeu.” Au recunoscut gresala pe care o facuse si in semn de cainta, au adus slava lui Iehova Cel din Ceruri. Multi si-au schimbat atitudinea, altii s-au intors la Isus, iar altii au vrut probabil mai multe semne si minuni de la acest Isus, Marele Biruitor al Neamurilor. Ce minune mai mare vrei ca aceasta. Sa vezi cu ochii tai cum din ceruri, cade foc si mistuie totul in jurul altarului de jertfa inchinata Adevaratului si Marelui Eu Sant? Nu cumva, pretentia omului pacatos este mare si nejustficata?

La paraul Chison a fost teatrul de executie al celor 450 de prooroci ai lui Baal. Toti vii, dar nauciti de tot ce sa intamplat pe muntele Carmel, cu taieturi de lanci ascutite si adanci facute de ei insisi pe corpurile lor, stau in asteaptarea deznodamantul fatal pe, platoul de executie de la, paraul Chison. Cu apa lui rece si limpede de munte, cu o atmosfera de un aer curat si plin de oxygen, in prag de amurg, Ilie Tisbitul, isi i-a in serios rolul de judecator si executant al sentintei judecatoresti. Era dreptul lui, aprobat de Cer, sa faca ceva. Nu se pune problema ca daca ar fi intervenit Dumnezeu, ar fi fost altfel ci, acest Dumnezeu Viu, i-a dat lui Ilie o posibilitate de a exercita profesia de judecator in Israel, cat si aceea de executant al acestei sentinte. Aici se vede clar conlucrarea omului cu Marele Dumnezeu al lui. Ilie a aplicat o metoda clasica orientala de executie, si anume aceea prin “junghiere”. Asa cum a jungiat animalul de jertfa pentru marea demonstratie de pe Carmel, tot asa, Ilie a executat 450 de junghieri omenesti, starpind asfel, raul si pacatul pagan al proorocilor lui Baal. O munca nu tocmai usoara dar, ea a fost aprobata de Cer.

Lui Ilie, i-a fost mila de Ahab. Acest rege al lui Israel, era tot mai naucit de tot ce se intamplase dar, avea o alta inima. O inima ce vrea sa asculte mai mult de Dumnezeu decat a facut-o pana acum. “Suie-te de mananca si bea; caci se aude vuiet de ploaie.” Imparatul a tresarit la aceasta minunata stire data de Ilie si la crezut pe cuvant, fara sa puna la indoiala vorbele lui. Parca fata lui Ahab este mai vesela si mai senina ca niciodata caci stie acum: “Ce spune Ilie vine de la Dumnezeu nu de la oameni.” Sa sculat repede si a plecat sa manance si sa bea. Era o masa a bucuriei plina cu speranta caci a primit vestea cea buna si anume, “se aude vuiet de ploaie”. Ai fost vreodata insetat ca sa stii cum este cand nu ai apa? Cand ai dat de apa si ai baut, nu-i asa ca te-ai inviorat, inima a inceput sa bata altfel si ochii parca sau luminat de ceata secetei fara sfarsit? Asa a fost Ahab, imparatul lui Israel cand, la aflarea acelei vesti ce o astepta de peste trei ani, si anume ca, vine ploaie mare si binecuvantata, si ca se aude vuiet de ploaie, sa bucurat enorm. Nu stia ce comanda sa mai execute, asa mare bucurie a fost in sufletul lui. Nu a mai zis ca Ilie nenoroceste poporul, nu a mai trancanit fara cugetare la vorbele profetului Ilie, nu la mai desconsiderat ca alta data, cum facem si noi astazi cu pastorii care duc mesajul Evangheliei, ci, Ahab cu buna stiinta si cu capacitatea mentala perfecta, a executat fara tagada ordinele lui Ilie.

“Dar Ilie sa suit pe varful Carmelului si plecandu-se la pamant, sa asezat cu fata intre genunchi, si a zis slujitorului sau: “Suie-te si uita-te inspre mare.” Slujitorul lui Ilie sa uitat si nu a vazut nimic. Cerul era de un albastru astral si in dialog cu marea, de culoare verde deschis, dadeau impreuna un spectru chromatic in nuante multiple in bataia unui soare torid de nu puteai sa rezisti la puterea lui de foc oriental. Ilie a zis de sapte ori: “Du-te iarasi.” Sa spui cuiva sa faca un lucru de sapte ori, ieri sau azi, pare nefiresc, si totusi acest om pe post de slujitor al lui Ilie, sa dus de sapte ori, pentru acelasi lucru. Daca azi cineva ti-ar spune sa faci ceva de sapte ori, ai face? O sa spui ca, e nebun acest individ, sa chemam salvarea, sa vina doctorii, nu se poate, e ceva cu el? Sa-mi ceara un lucru de sapte ori, e ridicol sa-l fac de…sapte ori. Si totusi a saptea oara slujitorul lui Ilie, a venit cu vestea, si a zis: “Iata ca se ridica un mic nor din mare ca o palma de om.” Se pune intrebarea ce facea Ilie in acest timp cand trimetea sluga sa vada daca e ceva vizibil sau nu pe bolta cereasca sau pe linia orizontala a marii? Raspunsul este cat se poate de clar, intransigent, sigur si definitoriu: “Se ruga la Dumnezeul Universului sa aduca ploaia promisa.” Si Marele Eu Sant, a adus la indeplinire o alta minune cereasca, “Ploaia Promisa.”

Ce sa intamplat dupa aceea, se stie. Ilie a poruncit slujitorului sau, sa se duca si sa-i spuna lui Ahab: “Inhama, si pogoara-te, ca sa nu te opreasca ploaia. Cerul sa intunecat de nori, a inceput sa bata vantul, si a venit o ploaie mare. Ahab sa suit in car, si a plecat la Izreel.” Din nou Ahab, asculta de Ilie, si ce spune Ilie, este adevar pentru el, acum. Nu mai are nici o indoiala, caci Dumnezeul lui Ilie a redevenit din nou si al lui Ahab. Nu a stat pe ganduri, a luat carul si a intins-o repede ca nu cumva sa-l apuce ploaia. E un alt Ahab, si experienta de pe Carmel, pare sa fi schimbat ceva in atitudinea lui. Dar sa nu credem ca prin ascultarea aceasta Ahab e mantuit. Nici vorba, caci dupa ce a trecut necazul a revenit din nou la idolii neamurilor. Dar, Dumnezeu in mila Sa, nu a adus marile nenorociri in timpul vietii lui ci urmasilor lui la imparatia lui Israel. Domnul a venit peste Ilie, si-a incins mijlocul, si a alergat inaintea lui Ahab pana la intrarea in Izreel. Ploaia promisa de Domnul a adus o binecuvantata marturie acestui popor, numit Israel, tras in cursa idolilor. Sa trezit dintr-o data in fata unui fapt implinit, si la unison, ca un mare cor format din barbati, femei si copii, tot poporul a zis: “Domnul este Adevaratul Dumnezeu.” Oare cate minuni ar trebui Isus sa faca pentru noi azi ca sa credem in El si in Cuvantul Sau? Va veni o zi cand, nu va fi nici Ilie, nici pastorul Comunitatii din care faci parte, si atunci sa vezi foame si sete dupa Adevar si Speranta. Mai bine Vino ani la Isus si roaga-te pentru tine si familia ta, ca sa alegi Calea Vesniciei in veci, Amin !

In numarul urmator ACTUL-X -“Fuga lui Ilie in Pustie”

Arh. Gheorghe Petrescu, CUA University, Washington, DC., USA.

Anunt pe cititorii mei ca pe Intercer, Cronica Ideilor, apare pe un nou site:
https://intercer.net/blogs/poeziisieditoriale/

Alt site unde veti gasi Cronica Ideilor, completa din anul 2006-2007-2008-2009,
intr-o prezentare grafica de exceptie este:
http://www.azsmrebenezer.net

Alt site unde veti gasi “Portfoliul arhitectului”, Gheorghe Petrescu, este:
www.gheorghe-petrescu.net

Azi Ianuarie 16, 2010, orele 10:00 pm, Washington, DC.,
Capitala Balaurului American.

Filed under:
Cronica ideilor by arh. Gheorghe Petrescu