Intercer – Poezii si editoriale

GÂNDURI DE SEARĂ
E timp de rugăciune, afară s-a înserat,
S-a dus lumina zilei, nu-i timpul de lucrat,
Am semănat pe zi, recolta va rodi
Căci Domnul este cel ce se va îngriji.
Noi nu avem vreun merit, am fost semănători,
Noi ne-am făcut lucrarea, suntem așteptători.
Emilia Dinescu

 RUGĂCIUNE PENTRU COPIII MEI
Ascultă ruga ce o înalț acum,
Eu vin la Tine, știu că Tu ești bun,
Ascultă ruga mea de mamă, împlinește,
Te rog, copiii mei mi ocrotește.
S-au avântat în lume și lumea i-a luat,
Mirajul tinereții, prea mult, mi i-a furat,
Dar mă încred în Tine, eu știu cum i-am crescut,
Eu te-am avut pe Tine, pe nimeni n-am avut.
Îți cer cu stăruință, îți cer să le vorbești,
Din alergarea vieții, Tu poți să îi oprești,
Să le trimiți mustrare, să-i pui pe calea dreaptă,
Să vadă că ești totul, să vadă ce-i așteaptă.
Copiii îmi sunt totul și Tu i-ai dăruit,
E darul meu suprem ce mi l-ai oferit,
Sunt alinarea mea, ei sunt a mea putere,
Prin orice ar fi să trec, cu ei nu simt durere.
Și când am suspinat, ei au fost lângă mine,
Te rog, să ai Tu milă și să le fie bine,
Să înțeleagă, Doamne, că Tu îi ocrotești,
Să înțeleagă, Tată, ce mult Tu ii iubești.
Emilia Dinescu

RUGĂCIUNE
Privesc în mine și văd cât sunt de murdară,
Dar strig în rugăciune și vin la Tine, iară,
Te rog fierbinte, prin a Ta jertfă, Tu, mă curățește
Și rugăciunea slabă, te rog, acum, primește,
Primește al meu strigăt, primește al meu suspin,
Te rog, mă curățește, sunt plină de venin.
Emilia Dinescu

RUGĂCIUNE
Eu strig în rugăciune, Tu ești puterea mea,
Te rog, ca boala cruntă s-o iei de asupra mea,
Nu îmi lăsa durere, nu îmi lăsa suspin,
Ferește-mă, Tu, Doarme, nu îmi lăsa un chin.

Te rog, ascultă ruga ce o strig în suferință,
Eu știu că am nevoie de multă pocăință,
Dar ia-mi, Tu slăbiciunea și dă-mi puterea Ta,
Te rog, în boala cruntă, nu mă abandona.
Emilia Dinescu

CONSTATARE
În timpul rugăciunii, satana mă lovește,
El vrea să mă oprească, căci asta își dorește,
Dar în genunchi eu stau, chiar dacă nu vorbesc,
Nu mă ridic din rugă, cu inima șoptesc.
Nu, nu mă las înfrântă, căci lupta nu-i a mea,
Isus este cu mine și eu voi câștiga.
Emilia Dinescu

GÂNDURI
Nu îndrăznesc să spun ce îmi doresc,
Eu știu că sunt greșită, mă căiesc,
Dar vine o zi și ziua a venit
Când este timpul numai de vorbit.

Nu vreau să judec, judecata nu-i a mea,
Deși, din suflet, spun că o schimbare chiar aș vrea,
Dar îți vorbesc, încerc să mă adun
Și sper să spun… exact ce vreau să spun…
Emilia Dinescu

MULȚUMIRE ÎN SĂPTĂMÂNA RUGĂCIUNII
La crucea Ta, acum, eu am venit,
În rugăciune sfântă, cu toții, ne-am unit,
Îți mulțumim c-avem această săptămână
În care ne rugăm cu toții, împreună.
Îți mulțumim că împreună ne rugăm mereu,
Îți mulțumim că noi suntem poporul Tău.
Emilia Dinescu

GÂNDURI
De rugăciune când mă pregătesc,
Mă umple o fericire, te întâlnesc,
Să stăm de vorbă, noi ne-am întâlnit,
Îți mulțumesc, Hristoase, c-am venit.

Eu am venit la cruce, la apus,
M-am întâlnit cu Domnul meu, Isus,
M-am așezat cu lacrimi în privire,
Nu merit, Doarme, marea Ta iubire.

Tu ai bătut cu dor la ușa mea,
Dar n-am deschis, purtam povara grea,
Până-ntr-o zi când crucea am văzut
Și m-am temut, cu viața ce am făcut?!…

Un glas sublim doar mie mi-a vorbit
Și am înțeles că sunt nenorocit,
Atunci eu am căzut la cruce, te-am primit
Și am simțit, pe loc, cât m-ai iubit.
Emilia Dinescu

 CHEMARE LA POCĂINȚĂ
Azi e ziua destinată, e timp să te pocăiești,
Mâine nu știi ce se întâmplă, nu știi dacă în viață ești.
Azi e ziua pocăinței când te strigă Dumnezeu,
Nu știi dacă-i scris vreun mâine, nu știi de-i în dreptul tău.
Emilia Dinescu

PERSOANELOR CU HANDICAP
Azi este ziua noastră, a celor mult prea mulți,
Mulți n-au ieșit din casă fiindcă nu au căruț,
Picioarele n-ajută căci mulți sunt prea bolnavi,
Astăzi e ziua noastră, a celor prea firavi.

Ne-am izolat de lume, căci lumea nu ne-a vrut,
Cunoaștem suferința, prea multe ne-a durut,
Nimeni nu ne cunoaște, trăim în sărăcie,
Deși suntem cu toții-n această Românie.

Când legile sunt date, sunt date pe hârtie,
În dreptul nostru, pare, nu-i loc de omenie,
Mulți nu mai au putere, nu pot să se îngrijească,
Mulți suferă, sunt singuri, nu vor să mai trăiască.

Azi este ziua noastră, a celor suferinzi,
Cu trupurile frânte și mult prea mult plăpânzi,
Ne-am agățat de Domnul, trăim doar prin credință,
Cu toții vrem doar cerul, unde nu-i umilință.

Azi este sărbătoare, dar nu sărbătorim,
Cei ce ieșim din case suntem foarte puțini,
Mulți suferă în paturi, de ani ei zac așa,
Stau singuri, suferința le-a mai deschis ușa.

Trăim doar cu speranță, credem în Dumnezeu,
Doar El ne-a fost alături, ne-a susținut la greu,
De ai un handicap, toți își cam dau din coate,
Se spune că e bine, că este libertate.

Sloganuri sunt chiar multe, cică am fi la fel,
N-ar trebui să fie prigoană în nici un fel,
Copilul cu handicap e cel mai oropsit,
Căci în societate este des umilit.

De ai o suferință, de ai un handicap,
În viața ta, se pare, doar lacrimi multe încap,
Așa a fost mereu, a fost dintotdeauna,
Nu e egalitate, eu nu suport minciuna.

Suntem încurajați ca să ieșim din case,
Se țin discursuri multe și vorbele-s pompoase,
Cu vorbele rămân toți cei în suferință,
Dar luptă pentru viață, doar prin a lor credință.

Se fac campanii multe, se bate apa-n piuă,
Se spun vorbe mărețe, dar este doar o ziuă,
E ziua noastră azi, nu câștigăm nimic,
Să ne agățăm de Domnul, e cel mai bun Amic.

Eu vă vorbesc acum și scriu din ce am trăit,
Eu am un handicap și multe m-au lovit,
Am fost doar cu speranță, dar dată la o parte,
Așa se întâmplă-n viață și nu este dreptate.

Mulți suferă în casă, căminuri nu mai sunt,
Și zac în paturi aspre, nu ii auzi plângând,
Nu pot ieși în stradă, nu pot face nimic…
Se fac multe campanii… mă înțelegi ce zic…

S-au format ong-uri, cică ne reprezintă,
Dar nu-i adevărat, mulți nu au nici o țintă,
Când vine o sărbătoare, mai fac câte un cadou,
Dar pentru a noastră lege, nu este un erou.

Mulți au un handicap pe care nu-l zăriți,
Ei trec ușor prin lume, nu par că-s prigoniți,
Dar suferă profund, nu sunt medicamente,
Pe liste infernale, la medic, să aștepte.

Cam asta-i România și cică-i sărbătoare,
Dar nu înțelege nimeni, pe nimeni chiar nu doare,
Noi ne purtăm povara, a noastră agonie,
Se spun multe discursuri, că bine o să fie.

Eu am un handicap și știu ce e durerea
Și suferința-i multă, dar îți găsești puterea
Să te aduni din toate, să mergi doar înainte,
E ziua noastră astăzi, dar nu mai am cuvinte.

În lumea asta strâmbă cu legi care sunt „drepte”,
Însoțitorul este cel ce stă să aștepte,
Să-i facă angajare, căci locuri nu ar fi,
Dar el se luptă tare că-i noapte sau e zi.

Nu sunt bani de salarii, muncesc din zi în noapte,
Nimeni nu îi întreabă dacă să lupte poate,
Ei nu au un program, muncesc necontenit
Pentru că au bolnavul ce trebuie îngrijit.

M-am agățat de Domnul căci oamenii rănesc,
Mi-am creat lumea mea, în versuri eu trăiesc,
Scriu poezii de mică, în vers m-am ridicat
Și spun de a mea credință, căci Domnul m-a salvat.

Am fost o complexată, îmi doream sănătate,
Doream pe astă lume să văd că e dreptate,
Dar nu îmi e rușine, acum am depășit,
Nu sunt o complexată, căci am un bun Amic.

Eu am purtat o cruce, da, crucea e a mea,
Eu spun chiar cu mândrie, să înțelegi aș vrea,
Am înțeles târziu cât sunt eu de iubită,
Înainte de a mă naște am fost o ocrotită.

Da, am un handicap și am un Dumnezeu,
Mereu a fost cu mine, m-a susținut la greu,
Curând se va sfârși această suferință,
Aștept să vină Domnul, căci e făgăduință.

Vom avea trup de slavă, nu vom mai fi bolnavi,
Vom fi în voioșie, nu vom mai fi firavi,
Hai, să ne pocăim, e timpul de pe urmă,
Căci Domnul ne așteaptă, ne vrea ca miei în turmă.

E ziua noastră astăzi și Dumnezeu ne strigă,
Hai, să venim la Tatăl, să nu avem o frică,
Să ne predăm deplin în Mâna Lui cea dreaptă
Căci marea răsplătire, pe noi, doar ne așteaptă.
Emilia Dinescu