Intercer – Poezii si editoriale

FALSITATEA NOASTRĂ
Suntem popor creștin, creștin e al nostru nume,
Dar fapta și cu vorba nu au acest renume,
Suntem mai răi ca alții ce nu sunt credincioși,
Deși cunoaștem multe, noi suntem mincinoși.
Ne apărăm adesea mândria, doar cu scuze
Deși în fapta noastră găsim mii de acuze,
Al nostru interes e cel mai important,
Nu m-ai contează cum, contează că răzbat.
De am ceva anume, vreau să nu știe alții,
Păstrez doar pentru mine, să nu mai știe frații
Și de observ anume, că eu sunt păgubit,
Mă întristez în suflet și sunt nefericit.
Vreau să le am pe toate, tot ce e pe pământ,
Dar poleit cu aur să par, să par că-s sfânt.
Emilia Dinescu

 MULȚUMIRE
Tată ceresc, nu am cuvinte ca să-ți mulțumesc
Căci ai privit spre mine, păcătoasa și m-ai salvat,
Nu m-ai lăsat ca-n greaua suferință să sfârșesc
Și o șansă, înc-o șansă, Tu mi-ai dat.

Îți mulțumesc, Părinte, c-ai lucrat cu a Ta putere
Și m-ai salvat din greaua mea durere
Și-ți mulțumesc, Părinte, că m-ai ajutat
Și mult, prea mult m-ai binecuvântat.

Tu ești prea bun, nu merit atâta bunătate,
Căci sunt o păcătoasă cu prea multe păcate,
Dar ai privit spre mine cu milă și îndurare
Și m-ai iertat pe mine doar cu a Ta îndurare.
Emilia Dinescu

SĂ MEMORĂM CUVÂNTUL
Va veni o zi și ziua nu-i departe
Când nu vom mai avea această libertate,
De aceea, spun acum, cât putem să învățăm
Din Cartea Sfântă, astăzi, mai mult să memorăm,
Să învățăm Cuvântul ca hrană să ne fie
Atunci când vom fi duși în cea mai grea robie,
Căci prin Cuvânt găsi-vom atunci o alinare
Și în Cuvânt găsi-vom și blânda încurajare
A Celui ce pe cruce a fost pus pentru noi
Și vom vedea că este mereu, mereu cu noi
Și chiar de suntem singuri și sufletu-i rănit
În greaua încercare vom ști că ne-a însoțit,
De aceea strig în versuri, hai, frate, să învățăm
Cuvântul Sfânt din Carte acum să-l memorăm
Căci va veni o zi și ziua nu-i departe
Când nu vom mai avea Cuvântul scris în Carte
Și vom fi duși în lanțuri în neagra închisoare
Și vom cânta Cuvântul în versuri de alinare.
Emilia Dinescu

CONSTATARE
Doamne, am venit la Tine cu multe rugăciuni
Și Tu mi-ai iertat, Doamne, tot mii de stricăciuni,
Mi-ai iertat, Doamne, fapte prea grele ce am făcut,
Mi-ai iertat, Doamne, gânduri prea negre ce am avut.
Am meritat o cruce, dar ai luat-o Tu
Și ai înviat din moarte ca să înviez și eu.
Emilia Dinescu

 GÂNDUL
Câte gânduri are omul, toate sunt nimicitoare
Căci de-i gândul și nu-i fapta, gândul rostul nu-și mai are,
Noi gândim și multe am face, dar nu facem ce gândim
Și astfel cu gândul moare tot ce noi nu săvârșim,
Moare gândul, moare fapta, moare-n noi tot ce avem
Căci nu-i gândul, nu-i nici fapta, noi pe lume nu suntem.
Emilia Dinescu

GÂNDURI… DUPĂ TESTAMENT
M-ați criticat c-am scris prea eronat
Căci testamentul trebuie lăsat
Pe ce-i al meu, nu al Lui Dumnezeu,
N-ați înțeles…se pare a fost greu
Sau, poate, am greșit în exprimare eu,
Sunt om și a cuprinde dragostea-n cuvinte-i greu.

Prin artă se vorbește, doar trebuie citit,
Că e sculptat, pictat, cuvântu-i dăruit,
Prin artă se vorbește despre tot,
Deschide inima și fă un loc,
Lasă în suflet ca arta să-ți vorbească,
E timpul ca ceva să te trezească.

Eu doar am scris ce am simțit și ce trăiesc,
Nu-i vina mea, eu scriu doar ce iubesc,
În poezie scriu cu inima mereu,
Citește, doar cu inima, nu este greu,
Orice ai citi, tablou sau poezie,
Citește printre rânduri și-ți va vorbi chiar ție.

Eu am privit doar dincolo de lemn,
Și sufletul de sculptor nu e tern,
E plin de sentimente, de cuvinte
Ce doar de tine trebuie citite,
Eu am citit și am simțit divin
Fiindcă așa era, totul sublim.

Un testament, în vers, eu am lăsat,
De îl citești atent ție ți-am dat,
Ți-am dat cuvintele să le citești,
În inimă ți-am spus să poposești,
De vrei să mă cunoști, citește mai atent
În versul meu sunt eu, în vers eu sunt prezent.

Doar o sculptură este pentru tine,
Dar nu la fel a fost și pentru mine,
Un testament, un simplu testament tu ai citit,
Îmi pare rău dacă nu ai găsit,
Eu dragostea de cer, de oameni am transmis,
Citește mai atent, prin artă, totu-i scris.
Emilia Dinescu

TESTAMENT
Eu am să plec, curând sau mai târziu,
Eu știu că plec, dar nu știu când, nu știu,
Dar știu că voi pleca doar pentru un timp, puțin
Căci somnul meu va fi întrerupt de al meu Domn divin.

De ce vă scriu… nu vreau să vă întristez,
Vă scriu, în vers, eu vreau să vă avertizez,
Nu am plecat, eu nu v-am părăsit,
Mă odihnesc, mă odihnesc c-am obosit.

Și de-am plecat, nu aveți nici o vină, n-ați greșit,
Îmi pare rău dacă vă pare că poate, m-am grăbit,
Îmi pare rău dacă ați plâns și sunteți triști,
Eu mi-aș dori să știu că stați uniți și sunteți fericiți.

Aș vrea să vă vorbesc pe rând la fiecare,
Să scriu din suflet câte o urare,
Dar mai bine vă spun chiar tuturor,
Eu sper să ne întâlnim pe albul nor.

Curând, când Domnul nostru va veni
Toți credincioșii ne vom întâlni
Și cei care trăiesc și cei care au murit,
Cu toții ne vom întâlni în infinit.

Băieții mei, ca brazii ați crescut,
Ca mamă am făcut ce am putut,
Nu vreau să spun c-am fost o sfântă, am greșit,
Dar vreau să știți că mult eu v-am iubit.

Ați fost puterea mea, nu exista nu pot,
Am vrut să fie bine, dar am greșit în tot,
Mă leg de Dumnezeu, El e speranța mea,
Eu v-am predat de mult, sunteți în mâna Sa.

Nu v-am făcut doar pentru acest pământ,
Deci nu putem fi despărțiți nici de mormânt,
Eu v-am făcut doar pentru veșnicie
Și vreau și cred că voi avea această bucurie.

În inimă eu mă gândesc la fiecare,
La sora mea mai mică, la sora mea mai mare,
La frații mei, la mama mea, eu vă iubesc
Și vreau și cred că și pe voi în cer vă întâlnesc.

La rude… că-s verișorii, nepoțeii sau cumnații,
În cer să vă întâlnesc pe toți, chiar și pe alții
Pe toți acei care i-am cunoscut,
Chiar dacă timpul de mult a trecut.

Noi suntem efemeri pe acest pământ,
Dar nu stăm sigilați într-un mormânt,
Avem Scriptura, haide să citim,
Să nu mai stăm și să ne pocăim.

Ca pasărea măiastră vom zbura
Când Domnul nostru, chiar El ne va striga
Căci în Cuvânt e spus că va veni
Și ne va da o casă în veșnicii.

Ce mi-a venit să scriu, vă întrebați,
De multe ori când arta admirați
Vă vin doar gânduri, mii și mii
Așa m-am dus cu gându-n veșnicii.

Eu o sculptură azi am admirat
Și gândul, uite unde m-a purtat,
Am scris un testament cu adevărat
Și sper că ce am scris, n-ați ignorat.

Am pus în vers cam tot ce îmi doresc,
Eu sper în veșnicie să vă întâlnesc
Ia Biblia, citește-o și te roagă
Și viitorul sper că o să-ți placă.

Cazi în genunchi și fă o rugăciune
Și vei vedea doar cerul ca minune,
Vei înțelege tot ce am scris, de ce am scris
Și vei dori să fi în paradis.

Doar o sculptură este pentru voi,
În mine a provocat chiar un război,
Am scris un vers și vreau să mulțumesc
Celor ce au citit și ce citesc.

Luați Scriptura cât nu e târziu,
Profită, ești în viață și ești viu,
Dorește-ți cerul și predă-te Lui
Doar prin credință ești al Domnului.

Sunt gânduri scrise, e un testament,
Eu sunt în viață, pot spune prezent,
Am scris scrisoare ca să o citiți
Când n-oi mai fi, aici mă regăsiți.
Emilia Dinescu

 EU ȘTIU
Eu știu că cerul meu e garantat
Și cred că Domnul meu s-a înălțat,
El a plecat la Tatăl, cum e scris,
Să pregătească tot ce a promis.

Un loc în cer chiar El mi-a garantat,
Depinde doar de mine ce mai fac,
Ce hotărâre iau, de îl urmez,
Eu știu și cred că bine am înțeles.
Emilia Dinescu

DACĂ… N-OI MAI FI…
Dacă aș putea să vă las toate gândurile mele
Așternute pe hârtie ca să vă folosiți de ele
Și atunci când n-oi mai fi, să știți ce am gândit,
Chiar dacă am murit și poate, nu mai sunt.

Dacă aș putea să vă las toate sentimentele mele
Când n-oi mai fi pe lume să vă loviți de ele
Și atunci când dorul poate, vă va lovi trăznit,
Să știți că a mea iubire, eu v-am împărtășit.
Emilia Dinescu

ÎN CAMERA DE SUS
Sunt bucuroasă, Doamne, îți mulțumesc
Că sunt în viață și eu mai trăiesc,
Din harul Tău și bunătatea Ta,
Eu încă sunt aici și pot gusta.

Îți mulțumesc că somnul mi-ai vegheat
Și pentru-n ceas de rugă, Tu m-ai deșteptat,
În camera de sus eu am venit,
M-ai așteptat și eu am poposit.

Chiar dacă plâng, eu plâng de bucurie
Și vreau să împărtășesc această veselie,
Mă bucur, Doamne, am un Tată minunat,
La rugăciune, acum, eu am intrat.

La ușa mea, demult, Tu ai bătut,
Eram în lume, dar, Doamne, ai știut
Că firea mea e rea și-s păcătoasă
Și ai insistat să intru în a Ta casă.

Acum, în camera de sus eu poposesc
Și am onoarea să te întâlnesc,
Să stăm de vorbă, Doamne, am venit
Să-ți mulțumesc că nu m-ai părăsit.

Nu-s singură în camera de sus,
Nu am venit c-am vrut, Tu m-ai adus
Și mâna mea, ușor, Tu ai luat,
Cu frații mei, eu, mâna azi mi-am dat.

În camera de sus eu am venit
Și listele în fața Ta, eu le-am citit,
Cunoști bolnavii, noi doar ne rugăm
Și cu speranță ți-i încredințăm.

Tu le cunoști durerea, suferința,
Tu le cunoști și gândul și dorința,
Îi știi pe fiecare, noi strigăm
Și-n dreptul fiecăruia o rugă înălțăm.

Să faci minunea vindecării noi am vrea
Căci știm că suferința este grea,
Dar îi predăm în brațul Tău și voia Ta,
Te rog, în suferință nu-i lăsa.

Pe liste sunt și eu și ai mei dragi,
Nu-ți cer minunea vindecării să o faci,
Mă las în brațul Tău, e minunat
Să știi că, încă, Domnul har ți-a dat.

Însă îndrăznesc să-ți cer doar alinare
Când corpul e-n durere foarte mare,
Nu ne lăsa să suferim prea mult
Căci suntem slabi și poate am căzut.

Îți mulțumesc că încă sunt în viață,
Îți mulțumesc și lista o am în față,
Eu vin la Tine, cu speranță îndrăznesc
Ca fiecare nume să-l rostesc.

Sunt nume multe și noi suferim
Că sunt copii și noi chiar îi dorim,
Dorim să îi vedem, iar, lângă Tine,
Te rog, lucrează și fă o minune.

Sunt mulți, în lume au plecat, așa au vrut
Chiar dacă au știut Cuvântul de la început,
Ei au ales să plece, să se depărteze,
În lume au plecat să se distreze.

Noi i-am adus la Templu, la altar,
Erau micuți, ți i-am adus ca dar,
S-au depărtat, probabil am greșit
Și vraja lumii mult i-a cucerit.

Tu îi cunoști prea bine, chiar pe fiecare,
Te rog să faci ce crezi, să faci lucrare,
Să le vorbești cum știi mai bine, să-i trezești,
Noi ții predăm și vrem să le vorbești.

La Domnul au venit mulți copilași,
Te rog să-i ții la piept, să nu îi lași,
Să le dai Duhul Sfânt să le vorbească
Și lumea crudă să nu îi răpească.

Te rog pentru poporul adunat,
Pentru acei ce astăzi s-au rugat,
Ascultă ruga noastră și împlinește
Tot ce consideri că chiar trebuiește.

Mă rog și strig întruna cu credință,
Doresc cu sete cerul, în umilință
Îți cer ca să lucrezi, să faci schimbare
Chiar dacă știm că-i greu și că ne doare.

Suntem ai Tăi, vrem să ne șlefuiești,
Vrem cu ardoare să ne pregătești
Căci Mirele, curând El va veni
Și nu știm dacă pregătiți vom fi.

Suntem mireasa Ta, ne curățește,
La nuntă am venit, ne primenește,
Noi nu cârtim, atât de mult dorim,
Dorim în slavă să te întâlnim.

Îți mulțumesc că m-am putut ruga,
Te rog să curățești chiar ruga mea,
Că-n vorbe și în fapte, știu, greșesc,
Dar mă căiesc și vreau să te întâlnesc.

De mână m-am luat cu frații în rugăciune,
Mai mult de atât nu știu ce pot a spune,
Ștafeta mai departe o predau,
Cu frații, în rugăciune, iată, stau.

Strigăm ca unul, noi ruga înălțăm
Și vrem să îți mulțumim că încă ne rugăm,
Îți mulțumim că suntem adunați,
Ajută-ne să fim în cer salvați.
Emilia Dinescu