Intercer – Poezii si editoriale

 SABATUL A PATRA PORUNCĂ
Soarele cade spre asfințit,
Sabatul Tău de acum e spre sfârșit,
A fost o zi de slavă și închinare,
O zi cu care Tu ne-ai binecuvântat
Și ai lăsat ca aducere aminte
O clipă de răgaz, ca omul să nu uite
Că-n șase zile lumea ai creat
Și a șaptea zi deoparte Tu ai dat,
Tot pentru om, o zi de adorare,
O zi de rugă și de închinare
Și tot ca omul păcătos să nu o uite,
Ai pus-o a patra între legile prea sfinte,
Dar omul legile le-a încălcat
Și scrijelite-n piatră le-a surpat
De aceea, Doamne, le-ai săpat adânc
În pieptul credinciosului flămând,
Le-ai scris cu aducere aminte-n marea Carte,
Dar omul le-a uitat și le-a încălcat pe toate.
Te rog, Doamne, să pui Tu legea Ta
La loc de cinste-n inimoara mea,
Acum a fost zi sfântă de sabat,
A șaptea zi din șapte ai binecuvântat.
Emilia Dinescu

MULȚUMESC PENTRU CREAȚIUNE
Privesc în jur și totu-i minunat,
E minunat ce tot Tu ai creat
Chiar dacă urma de păcat
Se vede-n toate, tot e minunat.

Și acum stau locului și tot privesc
Și nu pot, Doamne, să nu mă uimesc,
E minunat în jur tot ce zăresc
Și nu știu, Doamne, cum să-ți mulțumesc.

E așa perfect orice lucru creat,
Deși l-a degradat al nost’ păcat,
Dar oare, Doamne, lumea a uitat
Că i-ai creat atât de minunat.

Dă-mi doar o clipă, Doamne, să privesc
Ce ai creat și apoi să-ți mulțumesc,
Ajută-mă și dă-mi cuvinte ca să făuresc
Un imn de slavă, să mă veselesc.
Emilia Dinescu

DE MULTE ORI SUNT REA
De multe ori sunt rea și mă căiesc,
Dar să fiu bună parcă nu îndrăznesc
Căci bunătatea e luată ca prostie
În lumea asta fără omenie.

De multe ori sunt rea, știu că greșesc
Spre bunătate vreau să hotărăsc,
Un pas chiar mic de-l fac, sunt mulțumită
Căci răutatea va fi nimicită.

De multe ori sunt rea, sunt precaută
Căci știu că lumea este prefăcută,
Vreau să mă schimb, dar n-o pot face eu,
Mă rog să mă ajute Dumnezeu.
Emilia Dinescu

 ÎNCREDINȚARE
Prefer să mă încred în Dumnezeu,
Ce dacă în viață totul este greu,
Povara mea e dusă de Isus
Când n-am putut în brațe El m-a dus.
Când mi-a fost greu doar El m-a mângâiat
În disperare și necaz nu m-a lăsat,
Tot timpul m-a vegheat, m-a sprijinit
Și toate, doar că m-a iubit.
Emilia Dinescu

ÎNCURAJARE
Când trec prin încercare privesc doar la Isus,
Îl văd că este răstignit pe cruce sus,
Atâta suferință și chin a îndurat,
Eu sunt de vină și al meu păcat.

Când trec prin încercare privesc în zarea albastră
Căci știu că nu e mult și mântuirea noastră
Pe nori se va ivi și vom pleca acasă,
Ce dacă-s încercată, viața e prețioasă.
Emilia Dinescu

 AȘ VREA
Aș vrea să zbor în galaxii albastre
Și să mă joc cu multe astre,
Să las în urmă praf și îngrijorare,
Să zbor ușor, să zbor în zare.

Aș vrea să fiu ușoară ca un fulg,
Să zbor, în lumea mare să mă duc
Să nu mă uit în urmă, doar în zare
Să ies din trup, să ies din închisoare.
Emilia Dinescu

 ÎNCURAJARE
Eu nu mă dau bătută niciodată
Fiindcă mă încred în al meu Tată,
Știu că El viața mi-a condus
Și până aici, El m-a adus.

Am fost chiar aspru încercată,
Dar nu am fost abandonată
Când totu-n jur se întuneca,
El îmi era salvarea mea.

Când eșuez, privesc în urmă
Și glasul Lui divin îmi sună,
Căci știu cum El m-a ridicat,
Mă încred în Cel ce m-a salvat.
Emilia Dinescu

 COPIII MEI
Ei sunt puterea mea, nu ai habar,
De cad, doar pentru ei mă ridic iar,
Doar pentru ei mă ține Dumnezeu,
Cu ei mă vei vedea oricât ar fi de greu.

Nu mi-e rușine chiar de-i criticați,
Eu știu ce am crescut, sunt educați,
Puteți să spuneți orice vreți, vă las,
Dar Dumnezeu nu-i lasă în necaz.

Nu îi cunoaște nimeni, eu îi cunosc deplin
Și știu c-au suferit și au mâncat mult chin,
Dar n-au căzut, ei stâlpi mi-au fost, m-au susținut
Ei mi-au fost reazăm, pavăză și scut.

Băiatul meu cel mare este tatuat
Și c-un șablon a fost etichetat,
Familia e totul pentru el,
În loc să-l critici poți să-l iei model.

Și puiul meu este mai prost văzut,
Merg pe premiza, școală multă n-a făcut,
Sunt mândră pentru cât a învățat,
Muncește mult și sprijin el mi-a dat.

Priviți la el ca la un copilaș,
Poate-l vedeți că este mai poznaș,
Dar lacrimile mi le-a șters când am oftat
Și cu mânuța lui m-a ridicat.

Ei sunt averea mea, cadoul meu de sus
Mai mult de atât nu știu ce ar fi de spus
În rugăciune îi port, îi voi purta,
Gândește-te, ei sunt puterea mea.

De înțelegi ce am scris, îți sunt recunoscătoare,
De nu, e treaba ta, eu nu îți sunt datoare,
Eu datorie am la Dumnezeu
Și-n rugăciune îi mulțumesc mereu.
Emilia Dinescu

 COPIII MEI
Ei sunt puterea mea, nu ai habar,
De cad, doar pentru ei mă ridic iar,
Doar pentru ei mă ține Dumnezeu,
Cu ei mă vei vedea oricât ar fi de greu.

Nu mi-e rușine chiar de-i criticați,
Eu știu ce am crescut, sunt educați,
Puteți să spuneți orice vreți, vă las,
Dar Dumnezeu nu-i lasă în necaz.

Nu îi cunoaște nimeni, eu îi cunosc deplin
Și știu c-au suferit și au mâncat mult chin,
Dar n-au căzut, ei stâlpi mi-au fost, m-au susținut
Ei mi-au fost reazăm, pavăză și scut.

Băiatul meu cel mare este tatuat
Și c-un șablon a fost etichetat,
Familia e totul pentru el,
În loc să-l critici poți să-l iei model.

Și puiul meu este mai prost văzut,
Merg pe premiza, școală multă n-a făcut,
Sunt mândră pentru cât a învățat,
Muncește mult și sprijin el mi-a dat.

Priviți la el ca la un copilaș,
Poate-l vedeți că este mai poznaș,
Dar lacrimile mi le-a șters când am oftat
Și cu mânuța lui m-a ridicat.

Ei sunt averea mea, cadoul meu de sus
Mai mult de atât nu știu ce ar fi de spus
În rugăciune îi port, îi voi purta,
Gândește-te, ei sunt puterea mea.

De înțelegi ce am scris, îți sunt recunoscătoare,
De nu, e treaba ta, eu nu îți sunt datoare,
Eu datorie am la Dumnezeu
Și-n rugăciune îi mulțumesc mereu.
Emilia Dinescu

EȘECURI… DAR SPERANȚE
Când am cunoscut Cuvântul, eu eram o fericită,
Mă visam evanghelistă, cu o viață împlinită,
Timpul a trecut, se pare, dragostea mi s-a răcit,
Dusă de tumultul vieții, am uitat ce mi-am dorit.

Dumnezeu a vrut, știu bine, să fac evanghelizare
Chiar din casa mea, anume, să nu stau cu ochii în soare,
Însă am greșit amarnic, pot spune, am eșuat,
Dumnezeu mi-a dat băieții, ei în lume au plecat.

Zelul de a predica și a spune de Hristos
Vrea satana să îl stingă, vrea să fi neputincios,
Dar eu nu mă las învinsă chiar dacă am eșuat
Fiindcă mă încred în Tatăl și știu tot ce El mi-a dat.

Nu pot să vorbesc prea bine, versete eu nu rețin,
Dar scriu zilnic poezie și din scris nu mă abțin,
Nu scriu bine, nu-s poetă, dar de citești versul meu,
Sper să-l întâlnești degrabă, să-l cunoști pe Dumnezeu.
Emilia Dinescu