Intercer – Poezii si editoriale

 AJUTĂ-MĂ
Ajută-mă să mă smeresc, să vin la Tine,
Sunt goală și murdară, mi-e rușine,
Trupul mi-e schilodit și plin de răni,
Ajută-mă să vin la Tine când mă chemi
Căci Tu ești medic, aduci vindecare
Doar jertfa Ta sublimă-i salvatoare.
Emilia Dinescu

REFLECTARE
În visul meu te văd pe tine,
Mereu visez că vii la mine,
Nu știu ce faci, nu știu ce simți,
Dar vreau să-ți spun, să nu te minți,
Să ieși din cuibul tău de gheață
Și să îndrăznești să înfrunți în față
Tot ce ai greșit, să iți asumi,
Suntem greșiți, nu suntem buni.
Emilia Dinescu

CONSTATARE
Trăim în lux, suntem bogați,
Suntem creștinii dezmierdați,
Nu avem lipsuri, suntem sătui,
Credința parcă am pus-o în cui.

Nu mai citim al Tău Cuvânt,
Parcă n-am merge în mormânt,
Când ne rugăm, suntem grăbiți,
Avem de toate, suntem sfinți.

Gândim că nimeni nu-i ca noi,
În inimă n-avem război,
N-avem nici sete după Tine,
Trăim așa și parcă-i bine.
Emilia Dinescu

RUGĂ PENTRU COPII
Am trei copii și-s fericită,
Copiii mă fac împlinită,
Sunt pruncii mei și-i ocrotesc
Căci tare mult eu îi iubesc.
Privesc la ei și mă gândesc,
În veșnicie îi doresc,
Eu lângă Tine i-am crescut,
Dar o ruptură s-a făcut
Și au plecat în lumea mare,
S-au rătăcit prea mult, îmi pare,
S-au afundat mult în păcat
Parcă au uitat ce au învățat.
Desfrâul este la putere,
În inimă eu am durere
Căci miere pare lumea rea,
Dar fiere ea o să le dea.
Trezește-i Doamne, nu-i lăsa,
Adu-i pe toți în casa Ta
Chiar dacă acum sunt rătăciți
Doar lângă Tine-s fericiți.
Te rog, să faci, Doamne, minune,
Cuvinte eu nu pot mai spune,
Adu-i la tron, adu-i la cruce
Căci viața-n lume nu e dulce.
Emilia Dinescu

NE-AM ÎNTÂLNIT LA CRUCE
Ne-am întâlnit la cruce eu, Isus,
Eu eram jos, El era sus,
Eu meritam să mor prin răstignire,
Dar El, răstignit mi-a spus de a Sa iubire.

Eu, un rebel, nu meritam salvare,
Eu meritam o cruce și lanțuri la picioare,
Dar harul Său și bunătatea Sa
Mi-au șters păcatul meu și mârșăvia grea.

Stau în țărână jos și-n sus acum privesc,
Mi-aduc aminte Doamne, că bicele strivesc,
Dar eu n-am fost atins de nici o suferință,
Tu ai urcat pe cruce, cerând a mea credință.
Emilia Dinescu

NE-AM RĂTĂCIT
Am luat Cuvântul sfânt
Și multe am schimbat,
Considerând că pe pământ
Omul e învățat.

Ne-am rătăcit în teorii,
În gânduri prea lumești,
Considerând că tot ce știi,
E bun și așa crești.
Emilia Dinescu

 CONSTATARE
Suntem atât de răzvrătiți,
Copiii cei mai rătăciți,
Cuvântul Tău l-am învățat,
Dar fapta noi am neglijat.

Am mers pe drumul ce am voit,
Nimic, noi nu am cântărit,
Ne-am legănat pe al lumii val,
Am mers exact precum un cal.

Urmat-am doar instinctul nostru,
Am neglijat ruga și postul,
Am mers în lume ca creștini,
Dar cu o viață de cretini.

Suntem străini de ce e sfânt
Și ne îndreptăm doar spre mormânt,
Pe calea noastră alergăm
Și ce e sfânt nu căutăm.
Emilia Dinescu

SOREI MELE DE ZIUA MAMEI
M-am gândit să scriu un vers,
Versul are înțeles,
De citești atent ce scriu,
Vei vedea că nu-i târziu,
Nu e taină, ești sora mea,
Dar azi e și ziua ta,
Ești și soră, ești și mamă,
Bună ești de pus la rană,
De aceea astăzi scriu,
Ai înțeles, nu-i târziu,
Scriu un gând să îți trimit
Chiar dacă este timid,
La mulți ani de ziua mamei,
Fericiți să-ți fie anii,
Să fi mamă împlinită,
Respectată și iubită,
Să prinzi să îți crești nepoții
Și de ce nu, strănepoții.
Emilia Dinescu

SFATURI PENTRU MAME
Am devenit mămici, nu ne convine
Când răzvrătiții prunci ne stau în cale,
Dar dă-mi voie să te întreb, acum pe tine,
Tu cum făceai în calea mamei tale?

Ai fost copil, te rog adu-ți aminte
Prin ce ai trecut și nu te supăra
Când pruncul tău se pare că te minte,
Încearcă să-l îndrepți și nu te întrista.

Să nu uităm copilăria toată,
Așa ca ei, am fost mai ieri și noi,
Încearcă să fi mamă bună, înțeleaptă
Și astfel va fi pace nu război.
Emilia Dinescu

 DE ZIUA MAMEI
De ziua mamei, iată stau pe gânduri,
Aș vrea s-aștern cele mai bune gânduri,
Dar gândul meu pleacă-n copilărie,
Penelul meu nu poate să mai scrie.

Mă văd copil în casa părintească,
Copil ce își dorește mare ca să crească,
Să nu mai aibă reguli, interdicții,
Copilul răzvrătit ce nu-și crede părinții.

Și văd că-i casa plină, suntem toți,
Eu, frații mei; nu știu să înțelegi de poți,
Nu aveam multe, dar eram uniți,
Eram tot timpul puși pe glume, fericiți.

O văd pe mama mea-n bucătărie
De multe ori ce să gătească, nu mai știe,
Dar grija ei, noi nu simțeam, eram copii
Și tu ai fost copil și poate știi…

Acum, când am crescut și sunt părinte
Și în memorie o văd și am în minte,
Trecutul mamei, eu o înțeleg, mă pun în locul ei,
Eram viteji, zburdalnici… ce mai vrei.

Trăiesc și o văd acum pe mama,
Aș vrea să înțeleagă că iau seama,
Că înțeleg ce viață zbuciumată a avut
Și că mă doare prin ce a trecut.

E mama mea cu părul alb pe tâmple
Și aș vrea ca doar ce-i bun de acum să se întâmple,
Să înțeleagă c-o iubesc nespus de mult
Iubirea mea încerc să i-o transmit printr-un sărut.

Inchei, nu am cuvinte, nu știu să-i mulțumesc,
Dar știu un lucru, mama mea eu cât trăiesc,
N-am să pot face mare lucru să te răsplătesc,
Dar vreau să crezi și să înțelegi că te iubesc.

Nu am nimic, mămica mea, nu știu a spune
Decât atât, mă rog la Dumnezeu să facă o minune,
Să mi te țină sănătoasă mulți, mulți ani
Și-n veșnicie, mamă aș vrea ca să te am.
Emilia Dinescu