Intercer – Poezii si editoriale

 IN MEMORIAM, MIRABELA
Tată ceresc, cu lacrimi azi la Tine am strigat,
Cerusem o minune, dar nu s-a întâmplat,
Speram să fie bine și să ne bucurăm,
Dar azi mergem cu toții ca să o îngropăm
Pe fata cea senină cu zâmbetul pe față,
Cu vorba ei cea lină și azi parcă răsfață,
Dar Doarme, odihnește, micuța în sicriu,
Noi multe nu înțelegem, dar Doamne, Tu ești viu,
Te rog, Doamne, ai milă și lacrima ne șterge
Căci știm că ea nu-i moartă, ci doar se odihnește,
A încheiat durerea, a încheiat și chinul,
Așteaptă învierea, căci Tu aduci seninul.
Durerea ne e mare și azi cu toți jelim,
Dar va veni un mâine când o să ne întâlnim
Căci vei veni pe ceruri, ne vei lua acasă
Vom sta o veșnicie cu Mirabela noastră,
Vom povesti cu toții, cum pe pământ făceam
Și îmbrățișarea caldă cu drag noi ne-o dădeam,
Vom fi o veșnicie cu Tine-n sărbătoare
Chiar dacă azi noi mergem prin greaua încercare,
Noi mergem cu speranță căci ai făgăduit
Și știm că moartea-i somnul, nu este un sfârșit.
Eu plâng acuma Tată și nu pot să înțeleg,
Dar știu că-n veșnicie Părinte, Tu ești drept
Și știu că Mirabela se va trezi la viață,
Coroana o așteaptă… durerea ne înhață
Și sufletul e zdrențe și ochii lacrimi n-au,
Dar știu că-n veșnicie copii Tăi toți stau,
Cu Tine ei de-a pururi în veșnicii vor fi,
Ajută-mă, Părinte să văd această zi,
Ajută-mă pe mine și pe toți frații mei
Ajută-ne Isuse, să fim în cer cu acei
Ce alergarea pământească au încheiat,
Nu au murit Părinte, ci doar au încetat,
Pământul lacom Tată pe mulți i-a înghițit,
Dar nu este acesta, nu-i tragicul sfârșit
Căci va veni învierea, din somn îi vei trezi
Pe toți acei ce, Doamne, te-au așteptat să vii.
Emilia Dinescu

 REALITATE
Tatăl nostru, noi astăzi strigăm,
Este groaznic jugul ce îndurăm,
Ne-am jucat cu focul, cu păcatul greu
Și am uitat de Tine, Fiu de Dumnezeu,
Ne-am aventurat doar pe căi străine,
Am uitat Isuse, am uitat de Tine,
Alergăm prin viață, dar suntem hoinari,
Noi suntem creștinii cu cerbice tari.
Suntem răzvrătiții ce te-am părăsit
După ce pe cruce, noi te-am pironit.
Emilia Dinescu

GÂNDURI
Câteva gânduri răzlețe, iată-mi trec acum prin cap,
Am învățat din povețe, dar mai mult nu pot să fac,
Eu nu spun că sunt perfectă, sunt cum Domnul m-a creat,
Am făcut păcate multe, dar pe Domnul l-am aflat.
Sunt greșită, păcătoasă, plină de răni și amar,
Dar sunt tare bucuroasă, că am primit al Său har.
Emilia Dinescu

GÂNDURI DE MAMĂ
M-am zbătut mult ca să vă ofer o pâine,
Dar pâinea vieții nu v-am pus-o în mână
De aceea plâng că-i ceasul cel din urmă
Și timpul ce s-a scurs, el nu mai vine
Eu… voi pleca și iau cu mine doar durere
Căci cerul plânge când aude a mea vrere,
O, Doamne, nu lăsa să piară ce ai zămislit,
Repară Tu ce eu doar… am greșit…
Emilia Dinescu

SUNTEM EGOIȘTI
Suntem egoiști,
Trist, am aflat
Că suntem egoiști.
Era nevoie de o pandemie
Peste a noastră Românie
Ca să descoperim
Că nu ne numim
Oameni, suntem câini,
Suntem vulturi…
Nu, nu suntem animale
Căci ele se iubesc,
Noi suntem egoiști,
Egoiști și atât,
Împrăștiati pe întregul pământ.
Emilia Dinescu

ÎNCURAJARE PENTRU SCRIITORI
Azi lumea nu mai citește
Cică a evoluat,
Mai nou,scrisul plictisește
Căci e tare demodat.

Noi suntem pe baricade
Scriem, nu să fim citiți,
C-avem sufletul o carte
Și ne simțim împliniți.

Cultura nu o să moară,
Arta va fi o comoară,
Trebuie ca să luptăm,
Scrisul nu abandonăm.

Eu scriu, dar nu sunt poetă,
Nu vreau să ajung vedetă,
Nu scriu bine, chiar greșesc,
Poate rima nu găsesc.

Scriu despre tot ce gândesc,
Poezia o iubesc,
Scriu ce simt și ce cunosc,
Dragostea mi-o recunosc.

Voi scrie în poezie,
Sentimente poate o mie
Dacă mă vei corecta,
Îți voi mulțumi cândva.

Nu am studii prea înalte,
Nu visez să scriu o carte,
Scriu doar despre Dumnezeu
Căci m-a ocrotit mereu.

Ce dacă nu sunt citită,
Inima mi-e fericită
Pentru un suflet de citește
Și pe Domnul îl întâlnește.

Poate că nu am talent,
Dar voi scrie permanent
Căci în vers eu mă exprim
De tot ce cunosc divin.

Cei ce scrieți, nu cedați
Și nu vă descurajați,
Lumea azi e fantezistă,
Dar vă spun că-i tare tristă.

Mult noi am evoluat,
Știința a înaintat,
Lumea parcă se prostește
Căci doar ce-i „cool” azi primește.

Să scriem orice ar fi,
Că e proză, poezii
Fiecare personal
Poate fi un bun canal.

Dacă tu ești scriitor,
Scrie nu pentru popor,
Scrie zilnic pentru tine
Scrie cât poți tu de bine.

Va veni poate o zi
Când ce ai scris vei reciti
Și vei fi chiar bucuros
Că ai scris ceva frumos.

Am să scriu și eu mereu
Despre al meu Dumnezeu
Nu scriu ca să fiu citită,
Scriu că mă simt împlinită.
Emilia Dinescu

SUNT MAMĂ
Sunt mamă.
De vreți s-aveți probleme încercați!
De puii mei, vă rog, nu vă luați
Eu i-am crescut cum am putut mai bine,
I-am educat cum am știut, nu mi-e rușine.
Eu știu că viața i-a lovit nedrept,
Iar dacă tu te crezi puțin deștept,
Întreabă o mamă dacă-i este bine
Când dai în puii ei fără rușine.
Eu i-am crescut cu bună ziua, mulțumesc
Și cu tupeu pot spune, îndrăznesc
Să-ți spun că i-am crescut doar eu și Dumnezeu,
Căci El mi-a dat putere de a fost greu.
De vrei să dai cu vorba în băiat
Gândește-te, p-al tău l-ai educat?
Eu nu te critic, nu vorbesc,
Dar doar atâta îndrăznesc,
Nu critica copilul unei mame,
Nu căuta povestea unei drame,
Mai bine roagă-te și fi mai bun
Că sufletul de mamă este scrum
Și doare când copilul e jignit
Chiar dacă pe alocuri a greșit.
Revin.
Vă spun cu sufletul de mamă,
Ia bine seama că de faci o rană
Vei trece pe același drum, poate mai greu
Și vei striga și tu la Dumnezeu.
Te rog, nu-mi critica băiatul pe ascuns,
Vino și spune-mi tot ce ai de spus,
Vom lămuri ce e de lămurit
Și vom vedea de ce tu m-ai rănit.
Sunt mamă.
Nu imi trebuie nimic
Am scris c-am ce am avut să zic
Sunt mamă de băieți, sunt fericită
Și aș vrea să fi și tu împlinită.
Eu îmi iubesc băieții foarte mult
Și știu că greu eu i-am crescut,
Dar știu că Dumnezeu nu i-a lăsat,
I-a ocrotit, i-a binecuvântat
Și eu cât voi trăi pe acest pământ
Îi voi purta în rugăciune și în gând
Ei sunt băieții mei, nimeni ca ei
Te rog din suflet, de ei nu te iei.
Emilia Dinescu

RUGĂ DE MULȚUMIRE
Ne-am adunat în post și rugăciune
Cu adorare sfântă facem plecăciune,
Nu vrem să-ți cerem chiar nimic, să-ți mulțumim
Că doar prin Tine astăzi noi trăim.
Îți mulțumim că ruga ne asculți
Și-i cunoști pe bolnavi, chiar dacă-s mulți,
Îi știi pe nume, personal pe fiecare,
Îi știi și suferința și ce-i doare.
Îți mulțumim că te-ai oprit la ei,
Te rog în brațul Tău ocrotitor să-i iei,
Să le alini dureri și să le dai speranță,
Să înțeleagă că îi ții în viață.
Îți mulțumim că ai milă de noi
Și nu avem necaz, n-avem nevoi,
Nu ți în seamă tot ce am greșit,
Prin harul Tău, Tu azi ne-ai mântuit.
Îți mulțumim toți cei ce avem copii,
Tu nu îi lași și vrei să îi apropii
Chiar dacă am greșit și nu i-am educat,
Îți mulțumim că Tu nu i-ai uitat
Chiar dacă ei de mult s-au depărtat
Și lumea plină de păcate i-a furat,
Îți mulțumim că Tu îi vei trezi
Și ne rugăm chiar până-n acea zi,
Noi ne rugăm și cu speranță îți mulțumim
Căci am greșit și tare ne căim.
Îți mulțumim că mulți fac azi lucrare,
Sunt frați ce predică în închisoare,
Deschide inimi către deținuți
Să vadă că nu sunt chiar pierduți
Căci Tu urăști păcatul, iubești pe păcătos,
Ce poate fi pe lume m-ai frumos.
Îți mulțumim că avem adunare
Și ușa e deschisă la altare,
Privim în lacrimi locuri multe, goale,
Ajută ca creștinul să se scoale
Și să se scuture de letargie
Și să îți mulțumească în rugăciune Ție.
Îți mulțumim că am format o grupă,
În lanț îți mulțumim că facem rugă,
Ajută-ne să stăm în priveghere
Căci am luat un ceas, noi, de veghere.
Ajută-ne mai mult să-ți mulțumim,
Să credem și să știm c-o să primim
Tot ce am cerut doar după voia Ta
Se va împlini, asta-i credința mea.
Îți mulțumim că ne putem ruga
Și știm că ruga nu va înceta
În ceruri osanale vom cânta
Și chiar cu toții ne vom bucura.
Emilia Dinescu

ÎN CAMERA DE SUS
Ne-am întâlnit în camera de sus,
Acolo l-am găsit noi pe Isus,
Ne aștepta, era chiar la intrare,
Ne aștepta cu caldă îmbrățișare.

Și am intrat în camera de sus
Și vreu să stau de vorbă cu Isus,
El este Cel ce aduce vindecare,
El azi ne ține în viață, pe picioare.

În camera de sus mă simt chiar bine
Și asta pentru că Isus este cu mine,
M-așez la vorbă cu al meu amic
Și vreau să spun că am multe să zic.

Nu-s singură în camera de sus,
Nu-s singură când stau de vorbă cu Isus,
E ceasul meu de veghe și voi sta
În rugăciune, lângă grupa mea.

Noi ne-am luat un timp de rugăciune,
E timp divin și vin pentru a spune,
Acum de vorbă cu Isus eu vreau să stau,
E timpul meu și pauză nu iau.

Satana ne lovește, ne încearcă
Și pare asta chiar prea mult să-i placă,
Dar stăm uniți în rugă așa cum am promis
Căci știm că chiar la cruce, satan a fost învins.

Când nu mă simt prea bine, de multe ori clachez,
Te rog, acum pe Tine să mă întărești în crez,
Să-mi dai credință multă, să mă încred în Tine
Și să privesc la cruce și de mi-e rău sau bine.

Sabatul sfânt în rugă, noi iată am încheiat
Și începem săptămâna cu gând întemeiat,
Să stăm în rugăciune, să ne rugăm mereu,
Să ne susținem frații la bine și la greu.

Pe liste avem nume cu cei care au plecat,
De Tine și de turmă chiar mulți s-au depărtat,
Nu i-am uitat nici unul și ne rugăm acum
Să vadă într-o clipă că n-au un drum prea bun.

Sunt tineri ce au crescut lângă al Tău altar,
Noi i-am adus la Tine și ți i-am dat în dar,
Dar au plecat în lume căci lumea i-a atras
Și multe locuri goale în biserică au rămas.

Aducem azi la Tine pe cei care-s bolnavi,
Căci boala ne cuprinde și parcă-i suntem sclavi,
Spitalele sunt pline de cei în suferință
Căci cancerul e-n floare, nu ține cont de vârstă.

Bolnavii de pe liste, Tu, Doamne, îi cunoști,
I-aducem azi la Tine, te rog să-i recunoști,
Să le dai gândul bun și pacea Ta divină
Căci sub durerea bolii prea mulți astăzi suspină.

Avem familii care nu vreau să te cunoască,
De Tine nu le place deloc ca să vorbească,
Ajută-ne prin fapte ca să vorbim de Tine,
Să facem o lucrare și să o facem bine.

Venim uniți în rugă pentru comunitate,
Pentru orașul, satul din care facem parte,
Deschide porți, Cuvântul să fie o lumină
Biserica să fie de oameni mereu plină.

Aducem ruga noastră pentru misionari,
Pentru prezbiteri, pastori și membrii centenari
Care vorbesc mereu de cum a fost cândva,
Ajută-ne să facem pentru bătrâni ceva.

Aducem azi în rugă, în camera de sus,
Nu știm dacă greșit-am ceva din ce am spus,
Dar am intrat la Tine cu inima curată
Și de am greșit ceva, te rog, acum ne iartă.

În camera de sus cu drag ne-am întâlnit
Și rugăciunea noastră din inimă am rostit,
Ne vom ruga întruna, ne vom ruga mereu,
Nu merităm nimic, dar Tu ești Dumnezeu.

Din camera de sus nu-mi vine să mai ies,
Eu m-am rugat o rugă și chiar am scris un vers,
Stindardul rugăciunii îl predau mai departe
Să înălțăm o rugă în strânsă unitate.
Emilia Dinescu

NU SUNT POETĂ
Nu sunt poetă, prin versuri doar vorbesc,
Vorbesc prin versuri de tot ce eu iubesc,
Iubesc Cuvântul care este scris,
E scris din veșnicii în paradis.
În paradis aș vrea să fiu și eu,
Să fiu și eu, copil de Dumnezeu,
Un Dumnezeu divin ce m-a creat,
El m-a creat și harul Lui mi-a dat,
Mi-a dat talentul ca să mă exprim,
Să mă exprim în scris parcă e lin,
E lin să scrii, să spui ce simți,
Să simți în versuri parcă niște zimți,
Sunt zimți cuvintele când rima nu găsești,
Când rima nu găsești tu nu vorbești,
Când nu vorbești tu scrii o poezie,
O poezie ca o melodie
Căci melodie scrii când tu iubești
Și când iubești mai mult parcă dorești,
Dorești să scrii deși nu ești poet,
Nu ești poet, dar scrii….
Căci scrisu-i permanent.
Emilia Dinescu