Intercer – Poezii si editoriale

GÂNDURI
Satana vrea să lovească
Și vrea să ne risipească,
Dar Hristos e lângă noi
Chiar dacă ne credem goi,
Isus a murit pe cruce,
Jertfa Lui în cer ne duce
Căci suntem răscumpărați,
De păcat suntem spălați.
Emilia Dinescu

RUGĂ
Doamne, cad în rugăciune,
Vreau ca eu, totul ați spune,
Doamne, sunt o păcătoasă,
Dar sunt foarte bucuroasă
Căci mi-ai dat frați pe pământ
Care-n greu, alături sunt,
Mi-ai dat frați, mi-ai dat surori,
Viața-i plină de culori.
Doamne, cum să-ți mulțumesc
Pentru câte le primesc
Căci sunt binecuvântată
Cu o grupă minunată.
Suntem slabi, dar Tu ești tare,
Suntem mici, dar Tu ești mare,
Greșiți și plini de păcate,
Am venit la Tine cu toate
Și Tu-n bunătatea Ta
Ai iertat greșeala mea.
Doamne, acum îți mulțumesc,
Eu cuvinte nu găsesc
Ca să spun o rugăciune,
Știu că ai făcut minune…
Nu știm cât putem lucra,
Timpul se va strâmtora,
Dar Doamne, nu ne lăsa
Să dormim în turma Ta,
Ne-ai dat un talant divin
Și noi vrem să-l folosim
Căci de lucrăm doar cu Tine
Chiar dacă necazul vine
Și satana vrea să strice,
Domnul poate să ridice
Din groapa pieirii adâncă,
Să ne pună chiar pe stâncă.
Emilia Dinescu

GÂNDURI
Satana vrea să ne omoare,
Ne pune piedici fel de fel,
Ne ține închiși ca într-o închisoare,
E șmecher, dar e și mișel.
Vrea să distrugă prietenia
Și dragostea ce ne-a legat,
Vrea să omoare chiar frăția,
Dar rugăciunea ne-a salvat.
Isus ne este Salvatorul
Căci El în palme ne-a săpat,
Isus ne e Mântuitorul,
Să fim învinși, nu ne-a lăsat.
Căci în Cuvânt e scris, anume
Când El la ceruri s-a înălțat,
A spus că va trimite-n lume
Un Duh preasfânt, ne-a mângâiat.
Emilia Dinescu

TRECUT
Mă gândesc
La trecut,
Aș vrea să uit
Tot ce a fost,
Dar nu pot,
Nu are rost
Căci ce a fost,
E important
Să nu uit
Ce am învățat
Și ce am trecut,
Ce am petrecut.
Emilia Dinescu

RUGĂCIUNE
Doamne, Dumnezeul meu,
Sunt vas slab și cad mereu,
Dar Tu lângă mine ești
Când mi-e greu mă sprijinești.
O clipă nu m-ai lăsat
Deși eu, te-am neglijat,
Tu nu m-ai abandonat,
M-ai luat și m-ai salvat
De păcatul meu murdar
Și mi-ai dat viața în dar.
Emilia Dinescu

REVIN LA TINE, TATĂ
N-am stat în timpul meu pe metereze
Au fost la mijloc alte interese,
Nu vreau să spun că eu nu m-am rugat,
Dar vreau să spun, satan m-a înșelat,
Mi-a ocupat timpul ce l-am promis
C-o larmă care-i chiar de nedescris,
M-a prins în mreaja lumii efemere
Și timpul petrecut în neant piere.

A fost o săptămână de preaplin,
M-ai binecuvântat cu mult divin
Deși știu bine că am eșuat
Când timpul meu de rugăciune am neglijat,
Dar Tu în bunătatea Ta cea mare
Ai fost cu mine în săptămâna care
Prinsă de griji lumești m-am depărtat
De rugăciunea mea parcă am uitat.

Revin în grup, la frații mei uniți
Căci vreau să fim cu toții mântuiți,
Revin așa cum am promis la rugăciune
E timp divin de stat în plecăciune,
Un gol simțim când noi ne depărtăm,
Un gol imens prin care eșuăm
Chiar dacă Tu ai milă și îndurare
Și ne ferești de greaua încercare.

Avem dureri în suflet și venim
La cruce cu speranță noi rostim
O rugăciune, din inimă sperăm,
Cu Tine vrem acum să alergăm
Căci singuri nu suntem nimic, suntem pustii,
Te rog credința Tu s-o reînvii,
Să ne ajuți la cruce, pe calvar
Să ne zidim cu toții sfânt altar.

Aducem noi în rugăciunea noastră
Pe cei bolnavi să-i umpli de speranță,
Să le alini dureri și suferință,
Venim cu rugă și cu umilință,
Spitalele sunt pline de răniți,
De boală mulți sunt tare ofiliți
Și acasă mulți bolnavi în paturi zac
Cu inima ei strigă, chiar de tac.

Strigăm în rugăciunea noastră disperați
Pentru copii ce parcă au fost furați
De lumea asta plină de păcate,
Sunt rătăciți, păcatul îi desparte
De Tine, ei vocea Ta n-aud și nu ascultă
În vălmășeala lor n-au cum s-audă
Decât al lumii clinchet ce pare chiar frumos,
Le sună lor melodios, dar e scârbos.

Strigăm în rugăciunea noastră pentru cei
Ce nu au case, dorm în parcuri, pe alei,
Mulți au plecat în țări străine după pâine
Și nu au nici un rost, nu le e bine,
Te rog să îi trezești să nu îi lași în amorțire
Pe cei ce caută în lume fericire,
Să îi ajuți pe cei fără adăpost
Să înțeleagă, să-și găsească rost.

Pământul pe alocuri s-a cutremurat
Și multe case pe loc s-au dărâmat,
Mulți au murit de groază sub moloz
Cândva și viața pentru ei a fost mai roz,
Să înțelegem și să ne rugăm
Căci timpul este scurt, bine nu așteptăm
Căci este scris și știm noi din Scriptură
Păcatul a ajuns fără măsură.

În lume mulți petrec la carnaval
Și prin orgii dedică timpul lui satan,
Sodoma și Gomora acum sunt pe pământ
Satan i-a prins pe mulți în jurământ
Considerând că-i bine, ei greșesc
Și cu păcatul ei se mulțumesc,
E libertate în a merge în păcat,
Dar ce-i greșit e numai blestemat.

Ne-am deșteptat și știința este sus,
Pe piedestal, el, omul a fost pus,
Am construit rachete nucleare
Și am pornit război între popoare
Măcel se face chiar cu sânge rece,
La răutate parcă se întrece,
Cine sau ce să învingă pe pământ
În luptă merg, se îndreaptă spre mormânt.

În farmacii imense se lucrează
Și parcă omul, astfel se distrează
Cu virușii și bacterii dezvoltate în eprubete,
Apoi ei fac ca lumea cu sete să aștepte
Un antivirus, poate un vaccin
Ce să ne protejeze de moarte și venin,
Noi credem cu speranță că am evoluat,
Dar fără Tine, Doamne, lumii ne-am subjugat.

Văd răutatea lumii ce mă înconjoară,
Dar răutatea mea pe mine mă doboară
Te rog să mă ajuți ca să mă pocăiesc,
Nu vreau cu bună știință să greșesc,
Timpul e limitat, în lume încă-i har
Ajută-mă ca astăzi să primesc al Tău dar
Să vin la cruce cu păcatul meu
Să las povara în urmă alături de ce-i rău.

Ajuta-mă de astăzi să stau legat de Tine,
Să nu mă las furat de a valului mulțime,
Ajută-mă să stau mai mult în rugăciune
S-aleg plin de speranță doar drumurile bune,
Ajută-mă ca crucea ce-o am de dus să fie
Plină de îndurare, de har și bucurie
Căci de stau lângă Tine, necazul e ușor
Ajută-mă, Isuse și umple-mă de dor.

Închei cu Tine ruga și vreau să-ți mulțumesc
Căci nu trăiesc prin mine, prin Tine eu trăiesc
Vreau să vorbesc de Tine prin vers și poezie
Căci vorbele sunt goale de nu-s scrise doar Ție,
Vreau să fiu o lumină prin ce scriu și rostesc
Fiindcă ești al meu Tată, eu vreau să te iubesc,
Căci veșnicia toată cu sete o poftesc,
Să scriu doar despre Tine și-n ceruri îmi doresc.
Emilia Dinescu

SCRISOARE
A fost sublim, a fost frumos,
Dar timpul a zburat spre cosmos
S-a scurs, s-a încheiat se pare,
Dar timpul a fost sărbătoare.

E dureros c-a fost prea scurt
Tot timpul cât l-am petrecut,
Aș vrea să-l mai lungesc nițel,
Dar timpul este cel mișel.

Plâng și nu pot să mă opresc,
Este normal, este firesc
Căci pleacă iar în depărtare
Fratele meu; inima mă doare.

Afară plouă neîncetat
Și cerul plânge c-ați plecat,
Eu nu pot lacrimi să opresc
Căci să plecați nu îmi doresc.

Îți mulțumesc că ai venit
Căci tare mult eu mi-am dorit
Să vii din nou la tine acasă
Și cu cumnata mea frumoasă.

Vă port mereu în rugăciune
Și vă doresc doar lucruri bune
Sunteți ai mei și vă iubesc
Cu gândul eu vă însoțesc.

Să mă purtați mereu în gând
Chiar de uitați al meu cuvânt,
Atunci când vă este mai greu
Să știți, mă rog la Dumnezeu.

Nu am nimic, dar sunt bogată,
Familia mi-e minunată,
E darul meu cel mai de preț
Aș vrea s-o spun cât mai citeț.

Sunt foarte, foarte fericită
Mă simt sublim, sunt împlinită
Familie cum e a mea
Nu cred că are nimenea.

Chiar dacă suntem despărțiți
De timp și spațiu; suntem uniți
De dragostea care ne leagă
Lumea nu poate să înțeleagă.
Emilia Dinescu

UN PROVERB
Un proverb spune mereu,
Ce poate ți-e cel mai greu
Să accepți și să primești,
Afli poate cine ești…

Un proverb spune așa,
Vezi ce ai în preajma ta
Căci cu cine te însoțești,
Îți arată cine ești.

Alungă omul ursuz,
Dar nu îl privi de sus,
Să zâmbești este ușor
Când ai alt însoțitor.

Ai grijă cu cine te aduni,
Să nu te afunzi în minciuni,
Rămâi calm și relaxat
Lângă un prieten adevărat.

Dacă vezi că este greu
Să îți afli al tău eu,
Nu te lăsa dirijat
Căci poți merge spre păcat.

Continuă să zâmbești
Când spre rău vrei să bârfești,
Mai bine taci și zâmbește
Și astfel răul oprește.

Fi așa cum trebuiește
Chiar dacă altul lovește,
Rămâi ferm pe a ta cale
Vorbele se duc la vale.

Ai grijă deci cum pășești,
Vezi ce faci și ce vorbești
Căci ușor ești tras în jos,
Domnul nu te vrea fricos.

Fi model și fi cinstit
Căci nimeni nu și-a dorit
Să aibă un prieten fals
Gata… acuma… eu te las.
Emilia Dinescu

 RUGĂCIUNE
Într-un  cuib, o vrăbiuță,
Puișorii și-a crescut,
Îi creștea-n a sa căsuță
Nu visa că au trecut
Anii peste casa-i mică
Și puii ei s-au mărit.
Nu visa că timpul trece
Și puii curând, curând
Vor ca zborul să-și încerce
Și îi va vedea plecând.
Dar curând puiul cel mare
Aripile și le-a întins
Căci el a învățat să zboare
Și nu vrea să fie învins
Nici de vânturi, nici de ploaie,
Nici de razele de soare,
Nu-i nimic să îl doboare
Căci visează ca să zboare
Singur pe întreg pământ.
……………….
Doamne, strig la Tine acuma,
Cuibul îmi rămâne gol,
Pleacă puiul meu cel mare,
Nu știu de mai pot să dorm…
Te rog Doamne, Tu veghează-i
Zborul pe acest pământ
El, Doamne se înstrăinează,
Să nu uite ce e sfânt,
Să nu uite casa-n care
Cu dragoste l-am crescut,
Tu, Doamne l-ai făcut mare
Lângă Tine aș vrea să-l știu
Cât suntem pe acest pământ.
Emilia Dinescu

PLÂNGE MAMA
Astăzi mama stă în rugă,
Lacrimi multe a vărsat
Perna-i este mereu udă
Căci ruga-i nu a încetat.
Strigă mama-n rugăciune
Cu durere și mult dor
Varsă a ei amărăciune,
Cine crede că-i ușor
Să vină la Domnu-ntruna
Cu al său fiu risipitor?
Este mama întristată
Căci fiul s-a rătăcit,
A plecat în lumea mare
Și la ea n-a mai venit,
A plecat pe căi străine
Calea dreaptă n-a ales,
A ales să meargă-n lume
Să dea vieții un nou sens.
Este mama îndurerată
Și plânge cu amar mereu
Căci ar vrea să-l vadă îndată
Că s-a întors la Dumnezeu
Fiul ei ce e departe,
Departe de tot ce-i sfânt,
Plânge mama îndurerată
Pân’ coboară în pământ.
Emilia Dinescu