Intercer – Poezii si editoriale

OAMENII ZILELOR NOASTRE
Se cutremură pământul, dar noi nu mai tremurăm,
Suntem reci, cuburi de gheață, încotro ne îndreptăm?!…
Nu mai avem sentimente, nu ne pasă de nimic,
Egoismul e în floare, inima parcă a murit.

Suntem reci în tot ce facem, parcă am fi niște roboți
Se aud vești de războaie, oameni mor, dar tu socoți
Că războiul e departe, n-are treabă cu ai tăi,
Suntem egoiști din fire, suntem oameni foarte răi.

În țările mai depărtate, unde sărăcie e,
Copilașii mor de foame, e multă mizerie,
Apă nu au de băut, de spălat nu mai vorbim
Însă în egoismul nostru doar la noi, acum gândim.

În lume se răspândește boală, viruși, gripe de orice fel
Ne dezinfectăm tot corpul în casă când ajungem,
Nu vedem că suntem tare infectați în suflet
Că nu ne mai afectează deloc al omului plânset.

Orfanii zac în spitale, cu copii părăsiți
Cei ce au fost aduși pe lume, nedoriți de ai lor părinți,
Nu are cine să-i aline și în brațe să îi ia
Fiindcă nu mai are suflet parcă mai deloc femeia.

Bătrânii stau în azile și-și plâng zilele cu amar
C-au trudit din greu pe o pâine, dar o mângâiere n-au,
Au copii ce au de lucru, nu au timp deloc, măcar
În weekend să-i viziteze sau de sărbătoare doar.

Sunt bătrâni ce în căsuțe singuri de mult au rămas,
Nu-i mai vizitează nimeni, să-i sprijine în necaz,
Vin din când în când copii să vadă de mai trăiesc,
Parcă le doresc de moarte căci mereu îi dojenesc.

Copii au răutate, școala e un câmp de luptă,
Se jignesc care pe care, vorbe grele își aruncă,
Nu mai este modestie, stimă nici atât nu e,
Suntem un popor creștin, dar murim ca nație.

Între noi nu ne cunoaștem, trecem și ne salutăm,
Ca vecini, doar bună ziua, mai multe nu întrebăm,
Nu ne mai pasă de nimeni, suntem cei mai egoiști,
Dar în egoismul nostru doar trăim ca oameni triști.

Ne cunoaștem fiecare, știm cum stăm și cum suntem
Ar fi bine personal, pe noi să ne criticăm,
Să ne criticăm fierbinte și apoi să ne îndreptăm,
Este timpul de pe urmă, e timpul să ne schimbăm.

Este timpul de pe urmă, știm că în Biblie e scris,
Tot ce se întâmplă în lume e notat și e descris,
Să deschidem ochii bine, haide să ne pocăim
Dacă vrem o veșnicie cu Domnul noi să trăim.
Emilia Dinescu

SCRISOARE PENTRU COPII
Dragi copii, mult vă iubesc
Și vă spun că mă căiesc,
N-am știut cum să vă cresc,
Doar un lucru îmi doresc
Sus în cer să vă întâlnesc,
Împreună cu Isus
Să stăm la masa de sus.
Eu vă port în rugăciune,
Dumnezeu să vă adune
De pe căile străine
Ce nu v-aduc nici un bine,
Dumnezeu să vă trezească,
Duhul Sfânt să vă vorbească.
Eu mă rog și aștept mereu
Un semn de la Dumnezeu
Căci ruga-mi va asculta
Și-n genunchi voi veți cădea,
La cruce, la Golgota
Viața voastră veți preda
Și cu El noi vom cânta,
Imnuri de slavă, mărețe
Dumnezeu o sa ne învețe.
Cu speranță eu trăiesc
Fiindca mult vă mai iubesc.
Emilia Dinescu

SĂ VENIM LA ÎNCHINARE
E seară, soarele timid se duce la culcare,
S-a mai sfârșit o săptămână, e mare sărbătoare,
A început sabatul, cântăm un imn de slavă
Am încheiat cu treaba… tu, de mai ai, le lasă,
Lasă deoparte treburi și grijile lumești,
Ia Biblia cu tine, e timp să te hrănești,
E timp de închinare, e timp doar de slăvit,
Gândește-te mai bine, nu vezi c-ai obosit?!…
Ești obosit trupește de atâta alergare
Și sufletul, se pare, e prins în trup și moare
Căci te îngrijești de tine, doar fizic și ești leș,
Ești mort de mult creștine, se pare c-ai dat greș,
Ai încălcat cuvinte, promisiuni făcute
Și de privești în urmă îți spui c-ar fi mărunte,
La Domnul nu există păcat sau păcățel,
Privește-te mai bine să vezi că ești mișel,
Altarul rugăciunii de mult este surpat,
De zelul ce a fost, de mult tu ai uitat
Și dragostea dintâi, se pare, s-a răcit,
Departe este clipa când tu te-ai pocăit
Și cu dorință mare primit-ai prin botez,
Un legământ în apă bifa că ai un crez,
Dar le-ai uitat pe toate, acum ești căldicel,
Consideri că ești bine, odihnă n-ai de fel,
De odihnă ai nevoie și de un nou restart
Căci încă este har și tu nu ești restant…
Doar ai rămas în urmă și-ai rătăcit puțin
Privește cu speranță căci Domnul e divin
Și-n mila Lui fierbinte, în mila lui cea mare
Ne dă ocazii multe, ne dă la fiecare…
**********
În ziua Tă cea sfântă ne-am adunat cu toți
Strigăm în rugăciune, strigăm uniți ca frații,
Știm că suntem murdari, dar avem o speranță,
Ne agățăm de Tine căci Tu ne ții în viață,
Nu avem nici un merit să stăm în rugăciune
Doar harul Tău îl cerem și cerem o minune
Pentru noi și ai noștri, venim și ne rugăm
Căci trebuie, Părinte, ceva ca să schimbăm,
Ajută-ne și dă-ne o dragoste curată
Să ne iubim părinții și să-i stimăm îndată,
Să ne iubim și frații, surori de trup, avem
Să ne gândim acum cât de murdari suntem
Prin faptul că ne credem mai buni și mai corecți
De multe ori din viață noi chiar suntem absenți,
Ne-am îmbrăcat într-un balon de gânduri rătăcite
Și nu vedem c-avem familii risipite
S-aducem pe altar copii și nepoții, familia întreagă,
Să ne rugăm acum căci dragostea e mare,
Tu îi iubești Isuse, mai mult decât pe noi
Căci am clacat adesea cu fapte de noroi,
Te-am întristat pe Tine, i-am întristat pe ai noștri
Fiindcă ne-am rătăcit și comportat ca proștii
Nu am fost bun exemplu, noi nu suntem nimic
Decât un boț de humă, ce moare și atât.
Strigăm în rugăciune, acum, chiar pentru noi
Trezește-ne e timpul să stăm în veghe sfântă
Căci faptele vorbesc când vorba doar cuvântă.
Emilia Dinescu

 STRIGAȚI
Strigați în rugă, dragi părinți,
Copii noștri nu sunt sfinți,
Strigați în rugă, nu încetați,
În orice ceas, voi vă rugați
Căci sunteți binecuvântați,
Ca daruri sfinte v-au fost dați
Și pe pământ nu îi lăsați
Chiar de ei sunt mereu plecați
Și mult de Domnul depărtați,
Voi nu încetați să tot strigați
Și când strigați, să tot sperați
Că-i ve-ți vedea pe cei strigați
Cum se întorc răscumpărați.
Emilia Dinescu

LA MULȚI ANI, ALEXIA!
Știu că a fost ziua ta
M-am ținut să scriu ceva
Însă ziua a trecut
Și la scris eu am trecut.
Iată că s-a înserat
Și urarea nu ți-am dat,
Mă grăbesc să scriu un vers
Și să aibă înțeles.
Iată scriu o poezie
În care îți spun eu ție,
Te apreciez nespus
Căci te-a înzestrat Isus,
Ești o fată specială,
Bună ești de pus la rană.
Dumnezeu să te păzească
El mereu să te ferească
De ce e murdar în lume
Și să-ți dea înțelepciune
Să alegi în viață bine
Căci bunicii sunt cu tine
Și să îi faci fericiți
Căci ei sunt mai mulțumiți
Când văd roade bune în tine,
Sunt mândri și le stă bine.
Să fi o floare de fată
C-ai o mamă minunată
Care te iubește mult.
Aș vrea să scriu, să povestesc
Nu vreau să te plictisesc
Căci te știu de mititică
Sunt multe la o adică
Ce aș putea sa scriu acum
Dar nu vreau decât să spun
La mulți ani, din partea mea,
Veșnici ani, Alexia!
Emilia Dinescu

GÂNDURI DE AZI
Prea mult se pare că alergăm
Spre lumea asta blestemată
Și tot mai mult ne îndreptăm
Spre iadul care ne așteaptă.

Gândim mereu că este timp
De pocăit și Dumnezeu
Și mergem în al lumii ritm,
Ca să te pierzi nu este greu.

Pornim încă de dimineață
Grăbiți fără o rugăciune
Și uite, lumea ne înhață
Iar noi sperăm într-o minune.

Ne pierdem zilnic printre treburi
C-avem nevoi și griji prea multe
Chiar timpul s-a scurtat, se pare,
Nimic nu vrea să ne asculte.

Suntem prinși într-o alergare
Ce pare fără de sfârșit,
Nu avem timp de închinare
Ce să mai zic de pocăit…

Am strâns averi, ca fiecare,
Unii mai mult sau mai puțin,
Dar inima în noi cam moare
Că prea mult parcă rătăcim.

Avem de toate, n-avem lipsuri
Căci frigiderul e încărcat
Și mesele sunt copioase,
Avem chiar mult de aruncat.

Bunicii aveau lăzi de zestre
Cu o cămașă și un cojoc
Noi avem dresinguri ce-s pline
Și am mai cumpăra, că-i loc.

Avem bolizi de lux la scară,
Pe jos nu mergem nici doi pași
Că obosim și o să ne doară
Tot corpul, cât suntem de grași.

Avem și rate fără număr,
Cu credite mai mari sau mici,
Muncim pe brânci o săptămână
Și suntem veșnic obosiți.

Avem speranță de mai bine
Spre lux și avere ne îndreptăm,
Nu ne gândim că noaptea vine
Și timpul o să-l regretăm.

Cu sănătatea nu stăm bine,
Ne-am îngropat în datorii
Cu fel de fel de tratamente
Și fel de fel de terapii.

Avem de toate, n-avem minte
Căci trăim azi fără de mâine,
Nu avem timp, nu e al nostru
Ce-ar fi să ne trezim, române?

Nu știu de tu te-ai regăsit
În vreun cuvânt din ce am scris,
Dar eu m-am judecat pe mine
Și vreau să sper că m-am trezit.

Sunt foarte binecuvântată
Și eu nu merit mai nimic
De aceea scriu un vers îndată
Și încerc să spun cam tot ce simt.

Nu vreau ca să jignesc pe nimeni
Căci timpul nostru este scurt,
Eu știu că azi nu-mi aparține
De mâine nu mai spun nimic.

Îmi cer iertare dacă-s aspră
În vorba mea de multe ori,
Dar lumea asta este vastă
Și este plină de noroi.

Îmi pare rău dacă în versuri
Poate am greșit în ce am scris,
Dar vreau să nu alerg zadarnic
Vreau veșnicia cu Isus.

Și nu vreu să fiu egoistă,
Eu veșnicia o doresc
Cu tine, soră sau tu, frate
Și sper în cer să te întâlnesc..

Îmi cer iertare încă o dată
Dacă mesajul e greșit,
Dar inima mi-am pus pe tavă
Și am scris tot ce am gândit.

Vă mulțumesc pentru răbdare,
Vă mulțumesc că ați citit
Și hai să stăm în rugăciune
Că este timp de pocăit.
Emilia Dinescu

GÂNDURI ȘI RUGĂCIUNE
Îndrăznim cu umilință să venim la rugăciune,
Noi nu merităm nimic, dar ne dai doar lucruri bune,
Suntem cei mai cerșetori, veșnicii nemulțumiți
Că dorim diverse lucruri, suntem tare răzvrătiți.
Doar dorința în noi contează, nu gândim deloc divin
Căci de Dumnezeu conduce, doar El știe ce primim,
Vede dincolo de neguri, vede dincolo de mâine,
Vede de dorința noastră e spre rău sau e spre bine.
Noi îți cerem multe, Tată și credem că este bine
Să împlinești dorința noastră nu ne gândim la suspine,
Tu vezi până în profunzime, noi vedem doar de fațadă
Dorințele nu sunt bune dacă nu aduc și roadă.
Te rog Doamne ne trezește în inimi dorințe bune,
Gânduri bune și mărețe ce vin numai de la Tine
Ajută-ne ca dorința să fie doar a Ta voie
Căci din fire ne dorim multe ce n-avem nevoie.
Emilia Dinescu

E SĂRBĂTOARE
E sărbătoare,
Nu e mirare
Îngerii vin
Și e sublim,
Ceru-i aprins,
Nu e un vis,
Isus revine,
Curând creștine,
Vei fi acas’
Mai e un ceas
De așteptare
Și de îndurare.
Emilia Dinescu

RUGĂCIUNE PENTRU COPII
Ca orice mamă, vin la Tine,
Copii mei să nu mi lași
Căci mie, Doamne mi-e rușine,
Dar Doamne, ei sunt copilași.
Eu am greșit în dreptul lor,
Te rog, să fi Mântuitor
Doar Tu mai poți să le vorbești,
Doar Tu mai poți să îi trezești.
Strig Doamne, azi în rugăciune
Căci vin la Tine cu rușine,
Am brațe goale, ca o stearpă
Și inima tare mă înțeapă,
Copii mei în lume sunt,
Mai bine intru în mormânt
Decât să văd cum în ruină
Se duc ei, doar din a mea vină.
Nu am știut să le vorbesc,
Nu am știut, Doamne, să-i cresc,
Ca jertfă eu nu i-am adus
Pe altarul Tău eu nu i-am pus.
Acum privesc cu neputință,
Dar strig cu a mea slabă credință,
Te rog, trezește-i, nu-i lăsa
În nepăsarea asta grea.
Te rog, Isuse, le vorbește,
Din nepăsare Tu-i trezește.
Deschide-le ochii să vadă
Ce fericire îi așteaptă
Pe calea Ta de se îndreaptă,
Să vadă că-i amar paharul
Atunci când nu mai este harul,
Te rog, acum în rugăciune,
Ajută-i Doamne, să se adune,
Să vadă că-i amar și greu
În lume fără Dumnezeu.
Eu am greșit și mă căiesc,
Cu Tine am vrut, Doamne, să-i cresc,
Dar nu știu unde am greșit
Copii-n lume mi-au ieșit,
De lângă Tine au plecat
Doar eu, Isuse am eșuat
Căci Tu ești sfânt și ai putere
Și știu că simți a mea durere
De aceea, eu în rugăciune,
Te rog să faci azi o minune
Să vadă a Ta iubire mare
Că lumea este o închisoare,
Ei se cred liberi, fericiți,
Nu știu că sunt nenorociți,
Ei fără Tine azi aleargă,
Ajută-i Doamne să înțeleagă
Și viața veșnică s-aleagă.
Emilia Dinescu

LECȚIE DE LA AȘTRII
Privesc spre cerul înstelat, e luna ce veghează,
Un cer senin și luminat în noapte ne frapează
Totu-i senin și este calm, așa-i noaptea senină,
Privesc în zare și aștept ca Mirele să vină.

Speranța mea renaște iar, când tot privind spre aștrii
Văd clipurind și arzând chiar printre norii albaștrii,
Cerul încununat ne pare de razele de soare
Ce par că sunt văpăi ce ard la mare depărtare.

E răsăritul ce sublim apare dintr-o dată
Ca să înțeleagă cel ce-i trist că nourii mai pleacă
Așa sunt eu, acum m-agăț, m-agăț cu disperare
De tot ce văd și scriu un vers că inima mă doare.

Când totul pare întunecat și par mai disperată,
Privesc afară în asfințit să văd căldura toată
Căci soarele când se retrage, luna apare în zare
Și astfel un mesaj primesc doar de încurajare.
Emilia Dinescu