Mintea nu poate-nțelege
Oceanul iubirii primit
Când pe Hrist Îl alege
Mântuitor, Domn preaiubit.
A treia parte din slavă
Dumnezeu a dat pentru noi
Prețuind ființa firavă,
De păcat salvând-o apoi.
Cum putem răsplăti toate?
Binecuvântări zi de zi,
Numărând nimeni nu poate
Capăt de har a găsi.
Din mâna Lui primim ce-I dăm
Plini de iubire, bucuroși.
În cei din jur sărmani aflăm,
Urmași de-ai Săi blânzi și sfioși.
Recunoștință, mulțumiri,
Spre ceruri astăzi îndreptăm,
Urcând trepte de fericiri,
Glorie Domnului Îi dăm! Amin!
Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie
De Everest legase dorul,
atracție și foc lăuntric de nestins…
Făcuse lumii-ntregi ocolul
dar vârfu-acesta l-a învins.
Încă o dată între cer și lume,
prea obosit să strige Cucerit din nou!
Ce greu era puterile s-adune,
mai coborî dar…deveni erou.
Una cu muntele ce-l fascinase,
acoperit de vânturi sub zăpezi,
Un monument în urma lui rămase,
zeci de-amintiri și lacrimi poți să vezi…
Mai sus și tot mai sus pe munte,
prin ger și vânt sau gheața strălucind,
Curaj și energie să înfrunte,
noi admirăm la viața sa privind.
–––––––––
În fiecare stă ascuns un munte,
mai scund sau mai inalt, necunoscut.
Lupta cu eul ce nu vrea s-asculte
e grea, dar nu-i de netrecut…
Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie
ÎNCURAJARE
Satana ne vrea tulburați,
Ne vrea să fim înfricoșați,
Să avem teamă zi de zi
Că n-avem cu ce ne hrăni,
Că bani curând nu vom avea,
Să viețuim nu vom putea
Și viața noastră va fi grea.
Avem Cuvântul sfânt lăsat,
Nu e timp de îngrijorat,
E timp de stat în rugăciune
Și vom vedea noi o minune,
Minunea se va înfăptui
Când noi pe Domnul vom primi.
Exact cum scrie în Cuvânt
Noi vom trăi pe acest pământ
Până ce Domnul va veni
Să-i ia acasă pe cei vii
Cu cei care au adormit,
Un somn de moarte în mormânt.
Să nu ne temem, El nu vrea
Cu teamă să trăim viața
El ne vrea zilnic credincioși,
Iar credincioșii nu-s fricoși.
Emilia Dinescu
BISERICA E TRUPUL LUI HRISTOS
Ne-am adunat în post și rugăciune
Suntem copii Tăi, cam răzvrătiți, pot spune,
Facem promisiuni și juruinți cu carul,
Dar le încălcăm, apoi plângem amarul.
Suntem prea plini de noi și nu îți place
Că între creștini aceasta nu se face,
Exact cum degetele de la mână-s diferite,
Așa și pentru noi sunt darurile pregătite.
Avem talanți mai mulți sau mai puțini,
Să-i folosim spre slava Ta; suntem haini
Privim cu jind ce face fiecare,
Talantul nu ni-l punem în lucrare.
Plecăm în tot ce facem doar cu noi,
Parcă suntem în luptă, în război,
Ne credem bravi ostași, suntem doar „goliați”
Suntem trufași și răi, chiar căpiați.
Privește trupul tău și ia aminte,
Adu-ți aminte cât doare un dinte,
Cum suferă întregul organism
Tot corpul e în agonie și ești trist.
Așa suntem și noi în adunare,
Unul e ochi sau mână sau spinare,
Suntem un organism că suntem frați
De același Tată suntem înfiați.
Să ne trezim, e timpul, nu-i târziu,
Am amorțit, dar trupul este viu,
Să lăsăm jertfa noastră la altar
Și să ne pocăim cât este har.
Să lăsăm fala noastră, chiar se poate,
Căci toți avem parte de aceeași moarte,
Mormântul ne va înghite chiar pe veci,
Creștine, este timpul să te pocăiești.
Au trecut ani de când ne-am botezat
Și jurământul noi l-am încheiat,
E timpul acordat de har spre încheiere,
Te rog să simți a corpului durere.
Trezește-te, creștine nu-i târziu
Atât cât trupul acesta este viu,
Trezește-te nu sta în amorțire
Lucrează doar cu jertfă și iubire.
Mai este har căci ușa nu s-a închis
Mai este timp să faci ce ai promis,
Eu te invit acum la rugăciune
Căci ești a Domnului scumpă minune.
Să stăm uniți în rugăciunea noastră,
Așa s-ajungă toți să ne cunoască
Noi nu suntem învinși, suntem uniți
Și de satan nu suntem învrăjbiți.
Biserica e trupul lui Hristos
Nu poate fi un trup bolnăvicios
Biserica ești tu, suntem chiar noi
Nu este timp de dezbinare și război.
Biserica e una, minunată
Biserica sunt eu, ești tu, suntem deodată
Biserica e trupul lui Hristos
Biserica e darul prețios.
Emilia Dinescu
RUGĂCIUNE PENTRU COPII NOȘTRI
Copii mei sunt azi în lume,
În lume au ales să plece,
E dulce viața, n-am ce spune,
Le pare dulce fără lege.
Bisericile azi sunt goale
Căci tineretul a plecat
Doar cei bătrâni mai stau în rugă,
Dar lacrimile n-au secat.
Avem copii puși pe liste,
Ai noștri și ai fraților,
Ne plângem oful în batiste,
Sunt locuri goale care dor.
Erau, de mult, programe multe
Ei ne încântau și recitau,
Stăteau în bănci ca să asculte
Și povești biblice doreau.
Surorile și frații noștri
Se pregăteau, se instruiau
Și făceau ore speciale
Căci cu adevărat iubeau.
Avem copii ce vin în turmă
Și au mult zel, de pionieri
Și pentru ei strigăm acuma
Să le dai Tată, Tu puteri.
Ei au nevoie zilnic Doamne
Cu mâna Ta să îi conduci,
Să le dai multă înțelepciune
Căci sunt doar niște simplii prunci.
Ajută-i Tu și întărește-i
Când sunt în lume, printre lupi,
Satana-i șmecher, zăpăcește;
Creștine, ruga nu întrerupi.
I-atrași de lume, de avere,
De faimă sau de o părere,
Capcane multe i-au cuprins
Și ei se cred în paradis.
Privesc atent acum în urmă
Și lacrimile nu se opresc
Căci e săracă a noastră turmă
Fără copii care cresc.
Cresc lângă Tine, apoi pleacă,
Probabil că noi am greșit,
Nu am știut cum să îi creștem
Și lumea, iată, i-a înghițit.
Mulți au crescut și au familii,
Dar tot copii noștri sunt
Căci i-am crescut cu drag, Isuse,
Noi i-am crescut cum am știut.
Când disperarea ne cuprinde
Și vine câte vreun necaz
Vedem în ei câte o scânteie,
Ceva bun, totuși a rămas.
Și cu speranță stăm în rugă,
Da, îndrăznim ca să sperăm,
Nu lăsa moartea să-i atingă,
În mâna Ta noi îi lăsăm.
Avem în listă multe nume,
Dar nu sunt nume sunt copii,
Te rog privește cu îndurare
Credința Tu să le-o învii.
Nu cerem binecuvântare
Doar Ție îți predăm ștafeta
Tu îi cunoști pe fiecare;
Trezește, Doamne, Tu planeta.
Emilia Dinescu
GÂNDURI DESPRE DARURI
Doamne noi strigăm la Tine,
Cerem și nu ne oprim,
Vrem să ne dai numai bine
Însă noi cam rătăcim.
Punga noastră este plină
Și o ținem ferecată,
Tot vedem ce-am cheltuit,
Dar am dăruit vreodată?
Pentru pofta firii noastre
Băgăm mâna până la cot
Când e vorba să fac bine
Stau să mă gândesc, de pot.
Tu ne ceri să dăm puțin
Și să ținem legea sfântă
Cu toții spunem amin
Și inima ne cuvântă.
Am promis că dăruim
Partea Ta și darul Tău,
Ajută-ne să primim
Că e drept Cuvântul Tău.
Egoismul e în floare,
Cel mai egoist, sunt eu
Am cheltuit mult, se pare
Doar spre interesul meu.
Punga visteriei e goală
Templul este dărâmat,
Doamne am uitat de Tine,
Dar ne-ai binecuvântat.
Ținem de avutul nostru
Și ne facem orice moft
Nu facem economie
Ne gândim că n-are rost.
Numai când venim la Tine
Suntem parcă chibzuiți,
Nu ne-ar fi, Doamne, rușine
Să gândim de-s irosiți
Banii noștri cei munciți?
Tu ne-ai dat tot ce avem
Nimic nu ne aparține,
Dar cârtim să înapoiem
Oare așa este bine?
Tu nu ceri căci Tu ai totul,
Nu ai nevoie de noi,
Dar ne-ai dat făgăduința
Ce depinde doar de noi,
Dacă stăm în ascultare
Și împlinim al Tău Cuvânt
Nu vom avea lipsă-n casă,
Nu vom avea griji nicicând.
Să înapoiem vrei Doamne,
Partea Ta s-o dăruim
Și din inimă fierbinte
Templul să îl ocrotim,
Să îngrijim cu chibzuință
De tot ce noi am primit
Să venim cu umilință
Cu bănuțul dăruit.
Nu vreau să fiu criticată,
Mult timp și eu am greșit,
Dar cu mâna Ta de Tată
Mereu Tu m-ai sprijinit
Și am promis că la altar
Voi aduce darul, Tată
ȘI de când eu fac așa
Am fost binecuvântată.
De aceea azi mă rog,
Să țin doar Cuvântul Tău
Să nu calc pe ce ai scris
Căci doar Tu ești Dumnezeu.
Emilia Dinescu
TU ȘI EU
Când pe pământ ai venit
Pentru mine te-ai jertfit
Pentru că Tu m-ai iubit
Încă de la început.
Inima în piept ți-ai rupt,
Dar eu, Doamne, n-am știut
Și am mers pe drumul meu
Eram singur, mi-era greu,
Erau spini și mărăcini,
N-auzeam cum Tu suspini,
Eu credeam că-s fericit,
Dar eram nenorocit,
Mă credeam tare-n putere,
Nu vedeam a Ta durere,
Inima Tu mi-ai atins
Și eu ochii am deschis,
Te-am văzut și te-am primit,
Doamne, cât m-ai mai iubit.
Emilia Dinescu