Intercer – Poezii si editoriale

DOAR ZECE ZILE
Doar zece zile ne ceri ca să veghem
Și flacăra nestinsă a rugăciunii s-o ținem,
Nu pentru Tine, Doamne, o facem acum noi
Ci pentru cei ce luptă în strașnicul război,
Strigăm la Tine, Doamne căci mulți sunt oropsiți,
Azilele sunt pline, bătrânii neîngrijiți,
Spitalele sunt toate împânzite cu oameni ce-s răniți
Căci cancerul lovește și-n cei mai fericiți.
E secolul vitezei și timpul nu stă în loc
Aleargă azi întruna, aleargă în galop,
Se duce săptămâna, nu știm cum a trecut
La fel trece și luna și anul ce a început.
Strigăm la Tine, Doamne, cu jertfa pe altar
Venim la rugăciune, ne-am strâns cu toții iar
Nu merităm, Isuse, ca Tu să ne răspunzi,
Dar plângem și cu lacrimi îți cerem să auzi,
E prima zi în care, așa cum am promis
Vom fi cu toții în rugă, cu listele ce-am scris.
În lumea asta mare suntem împrăștiați,
Dar ne-am unit în rugă căci noi suntem azi frați
Și ținem sus stindardul și nu vrem să cedăm,
În rugăciune sfântă cu toții ne plecăm,
Ascultă ruga noastră, noi suntem păcătoși,
Dar înfiați de Tine suntem victorioși.
Emilia Dinescu

ÎNTREBĂRI
Doamne, îți mulțumesc pentru că este seară
La crucea Ta, în rugă, vin la Tine iară,
Sunt slabă, n-am putere să stau în picioare,
Aș vrea să fac doar bine; De ce nu pot eu oare?!!…
De ce mă las atrasă în cursă de vrăjmaș?
Să lupt, să stau cu Tine de ce nu am curaj?
De ce, când gândul bun îmi vine spre o faptă
Ce este chiar măreață; ceva-mi spune așteaptă?
De ce, Isuse Doamne, nu mă predau deplin?
Îmi place mult în lume, pocalul cu venin?
Sunt întrebări cinstite pe care mi le pun
Acum, când este seară și încerc să mă adun,
De ce sunt răzvrătită? De ce mereu greșesc?
Mă-ntreb Isuse, Doamne, oare eu te iubesc?
Emilia Dinescu

 SCRIU
Versurile ce le scriu ,
Nu au rimă chiar deloc,
N-am pretenții de poet
Căci eu scriu ce port în piept.
Scriu din dragostea mea mare
Ce o port în pieptu-mi sfâșiat,
Scriu și scriu despre a mea salvare,
Scriu de dragostea ce Tu mi-ai dat.
Scriu ce sunt, ce sunt eu scriu,
Scriu și voi scrie întotdeauna
Căci o scrisoare-n piept eu țin.
Emilia Dinescu

M-AI CUNOSCUT
Ne-am cunoscut din întâmplare,
Așa eu am crezut când te-am întâlnit,
Dar pe parcurs te-am cunoscut mai bine
Și am știut că Tu m-ai plămădit.
M-ai cunoscut, chiar înainte de a mă naște
Și m-ai iubit din clipa când m-ai plămădit
Și ai vegheat cu dragostea-ți cea sfântă
Din prima zi ce am trăit-o pe pământ.
Ai fost prezent în viața mea mizeră,
Din crunt necaz, din boală Tu m-ai scos,
Nu meritam, dar ai vegheat întruna,
Te-am cunoscut… și viața are rost.
Emilia Dinescu

TU EȘTI…
Tu ești Olarul ce m-ai creat,
Tu ești Salvatorul ce m-ai salvat,
Tu ești Mântuitorul ce viață mi-ai dat,
Tu ești tot ce mi-ai rămas.
Emilia Dinescu

CURÂND
Se întunecă tot cerul,
Curând Tu vei veni
Să-ți iei acas’ poporul,
Să-ți iei ai Tăi copii.

O clipă e aproape
Și clipa va veni
Când eu voi fi acasă
Cu Tine-n veșnicii.
Emilia Dinescu

DOAR TU…
Ți-am cunoscut iubirea toată
Și totuși eu m-am depărtat,
Dar prin iubirea Ta cea mare
M-ai căutat, nu m-ai lăsat.
Eu rătăceam pe căi străine
Și într-un abis mă afundam,
Trăiam, credeam că am credință,
Prin viața mea te renegam.
Nu m-ai lăsat să cad Isuse
Și de am căzut m-ai ridicat,
Doar Tu cu a Ta iubire mare,
Tu meriți slavă și închinare.
Emilia Dinescu

RUGĂ DE SEARĂ

Ora e târzie, e ora de culcare,
Ajută-mă, o Tată, să stau în consacrare
E liniște deplină, ai casei s-au culcat
E timpul bun de rugă, e timp de închinat.

Vorbește-mi, Doamne sfinte, prin Sfântul tău Cuvânt,
Ajută-mă, Isuse, să fac un legământ
Pe altarul jertfei Tale eu ruga să-mi aduc
Să strig la Tine, Tată înainte să mă culc.

Veghează-mă Isuse, vorbește-mi Tu prin vise
Deschide-mi mintea Tată, să înțeleg cele scrise
Ajută-mă Isuse, pe calea Ta să merg
Căci s-a strâmtorat cărarea, dar nu e timp s-aștept.
Emilia Dinescu

GÂNDURI SPRE RUGĂCIUNE
Tată sfânt, privește către noi,
Suntem poporul întinat, plin de noroi,
Noi în grădina Ghetsimani am coborât,
Dar adormit-am, că în rugă am obosit.

Nu ne-ai cerut decât un ceas de rugăciune
Ca să vedem în viața noastră a cerului minune,
Dar obosiți și de lumesc prea prinși, am eșuat,
Am adormit și lângă Tine nu am stat.

Nu ne-ai certat, dar știm, te-ai întristat,
O clipă lângă Tine n-am vegheat,
Am adormit și candela e goală,
Iar haina ne este întinată ca de smoală.

Cu Duhul Sfânt ne mustri, nu ne lași,
Prin rugă și prin post învingem mulți vrăjmași,
Nu îi vedem căci ei sălășluiesc în noi
Sunt vicii, obiceiuri și metehne… e noroi.

Avem onoarea să venim în rugăciune,
Să fim ca unul, este o minune,
Ajută-ne, o, Tată, să ne consacrăm
Și-n cele zece zile, în rugă să strigăm.

Îți mulțumesc și Ție mă predau,
În nepăsare, Tată, nu vreau ca să mai stau,
Din patul suferinței mereu mai ridicat,
Dar slavă și onoare eu Ție nu ți-am dat.

Ajută-mă să stau în post și rugăciune,
Să vin la Tine, Tată, nu vreau nici o minune
Decât redeșteptare în turmă și popor
Căci băncile sunt goale și rănile ne dor.

Pun la piciorul crucii pe cei ce au plecat,
Dar te cunosc Isuse și multe au învățat
Cât au fost lângă Tine erau soldați zeloși,
Acum ei sunt in lume, se tem și sunt fricoși.

Sunt zece zile Doamne, doar să ne consacrăm ,
În rugă și cu lacrimi, noi păsul să strigăm,
Să umpli Tu biserici cu Duhul Tău cel sfânt
E ceasul de pe urmă, se-ncheie acest pământ.

Trezește-ne, Isuse, să nu mai dormităm
În rugă și în post cu zel să ne predăm
E timpul de pe urmă, e timp de pocăit,
E timp de rugăciune, nu e timp de dormit.
Emilia Dinescu

REALITATEA DE AZI
Ne aplecăm la cruce ca să șoptim o rugă
Și vrem ,o Doamne, sfinte la Tine să ajungă
Și mergem cu credință prin viață mai departe,
Sperând dorința noastră să împlinești în toate.

Nu facem o schimbare și nu îți facem loc
În viața noastră, Doamne, nu te primim deloc,
Dar vrem să asculți ruga strigată-n disperare
Căci noi venim la Tine doar când necazu-i mare.

Mergem mult prin biserici și mult ne închinăm,
Credința noastră Doamne, așa ți-o arătăm,
Am spus o rugăciune, am dat un acatist,
Dar mai departe mergem cu viața de artist.

Nu-ți ascultăm Cuvântul, nu are nici un rost,
Facem pelerinaje și ținem chiar și post,
Mergem pe calea noastră, cum credem că-i normal
Nu ne gândim, anume că totul e în van.

De nu te avem pe Tine, noi nu avem nimic,
Putem s-avem palate, totul e mizilic
Căci alergăm prin lume și pierdem Adevărul,
Cuvântului prea sfânt îi dăm chiar cu piciorul.

Să facem o schimbare noi iarăși ne-am propus
Căci vrem în ceruri Doamne, cu Tine acolo sus,
Am fost în adunare când anul s-a încheiat
Și-a Ta făgăduință din coș noi am luat.

Stăm morți în ritualuri și ne amăgim mereu,
Uităm, o, Doamne sfinte, că Tu ești Dumnezeu
Nu vrei să stăm în beznă, vrei să ne ridicăm
Și-n sfântă adorare, Ție să ne predăm.

Se cere rugăciune, dar noi ne eschivăm
Căci boala e prea mare și apoi regretăm,
Timpul e limitat și noi nu-l prețuim,
La ușă stai acuma și noi nu te primim.

Să ne trezim, e timpul și să cădem la cruce
Să lăsăm ritualul, a fost spălat cu sânge
Să îmbrățișăm Cuvântul, să stăm la ce e scris
De vrem să fim cu Tine, de vrem în paradis.
Emilia Dinescu