Intercer – Poezii si editoriale

REFUZ… DE ATEU
Refuz să cred,
Refuz să aștept
Căci eu sunt eu
Ce Dumnezeu?!…
Eu sunt ateu.
Emilia Dinescu

CONSTATATRE
Să ne hrănim cu lapte,
Să bem din biberon,
Să fim copii în fapte,
Să ne jucăm șotron.
În viața de credință
Așa ne comportăm,
Noi nu vrem biruință
Pe alături tot călcăm.
Emilia Dinescu

TE RĂSTIGNESC
Sunt Iuda.
Nu mint,
Sunt Iuda
Sau mai rău,
Sunt chiar călăul tău
Căci zi de zi
Și ceas de ceas
Te răstignesc
Cu eul meu,
Mândria mea
Și firea mea,
Te răstignesc
În orice ceas,
În orice timp
Și-n orice loc.
Emilia Dinescu

POEZIE
Isuse scump, eu te-am vândut,
Nu pe arginți sau aur
Ci pe un întreg tezaur
De rele și păcate, ce le-am făcut
Căci mi-a plăcut să stau departe,
Să mă arunc în lume, în ape învolburate
Și tulburi ape, mocirle adevărate.
Nu m-ai lăsat, ci m-ai luat,
Nu m-ai certat, m-ai curățat
De ce era întinat și ce era murdar,
Mi-ai dat o viață-n dar, o viață adevărată
Și o haină prea curată, nepătată.
Emilia Dinescu

PRIVESC ÎN MINE
Privesc în mine și mă întreb de e drept,
Ca tu pe cruce să fi murit pentru mine,
Privesc în mine și un răspuns, parcă aștept,
Dar pare-se că răspunsul doar de la Tine îmi vine,
Privesc în mine și putredă sunt de păcate,
Dar Tu îmi spui că prin jertfa-Ți au fost spălate.
Emilia Dinescu

ÎNTREBĂRI
Privesc în zare,
În depărtare
Ceru-i senin,
O pată apare,
Să fie un nor,
O ploaie vine?
Sau pe acel nor
Domnul meu vine?
Sunt pregătită?
Ești pregătit?
Suntem noi gata
De acel sfârșit
Ce va veni,
Nu ca încheiere
Ci ca început
Pentru o viață
Fără durere?
Am adormit,
Dar ne-am trezit,
Privim la nor,
Spre asfințit
Și așteptăm
Cu bucurie,
Mărețul nor
Poate să vie!
Emilia Dinescu

 ÎNTREBARE
Judecata vine,
Timpul nu-i departe,
Vremea s-a scurtat,
Este scris în Carte.
Clipa trece iute,
Haru-i spre sfârșit,
Duhul se retrage,
Ești tu mântuit?
Emilia Dinescu

VREM
Vrem să ne hrănim cu lapte,
Hrană tare nu mai vrem
Și nu vrem a noastre fapte,
Să se știe – buni părem.

Nu ne mai certa, Părinte,
Lasă-ne mai spre lumesc,
Căci sfârșitul meu nu vine,
E timp să mă pocăiesc.
Emilia Dinescu

VREM SĂ POSTIM
Vrem să postim.
Ce atâta hrană?
Ne-am îngrășat!
Ne-am săturat!
Vrem să postim!
Suntem prea plini.
Chiar zi de zi
Să ne hrănim?
Suntem sătui,
Suntem prea plini,
Am constatat
Că ne-am hrănit
Prea mult
Și suntem plini
De dăm pe afar’.
De atâta har
Și al Tău Cuvânt,
Ne-am săturat.
Vrem să postim,
Nu mai citim
Al Tău Cuvânt
Ce e prea sfânt,
Să studiem
Am obosit
Căci suntem plini
Cât ne-am hrănit.
Vrem să postim
Căci știm prea mult
Și am obosit
Cât ne-am rugat,
Gândim acum,
Prea mult ne-ai dat,
Vrem să postim,
Să ne odihnim,
Ne-am îngrășat
Sau poate chiar
Pe afar’ am dat.
Vrem să postim
De la Cuvânt
Și ce e sfânt,
Să ne abținem.
Să mai gustăm
Din ce-i lumesc
Și ce-i firesc
Căci ce e sfânt
Este prea mult.
Am cunoscut
Și ne-a plăcut
Și e de ajuns,
Nu are rost,
Vrem să postim,
Să mai slăbim,
Ce atâta har
Ne dai în dar,
Noi vrem dietă,
Vrem siluetă,
Îți mulțumim,
Dar e de ajuns,
Nu ne mai da
Din hrana Ta,
Nu ne mustra,
Nu ne certa,
Lasă-ne așa,
Vrem să postim
Un post mai lung.
Dar nu uita
A ne binecuvânta.
Emilia Dinescu

MARIEI GHEORDĂNESCU
(autoarea romanului Via lui Sasu)
N-am mai citit de mult o carte
Căci timpul chiar nu mi-a permis,
Dar astăzi, chiar am avut parte
De o carte-n care a fost scris.
O viață închisă în niște file,
O viață care a răbufnit sau s-a născut,
Atunci când a transcris o carte,
Un manuscris în care autoarea s-a pierdut
Sau chiar s-a regăsit pe sine,
Copilul inocent și talentat de altădat’,
Copilul care a scris; adultul nematurizat.
În trup de om sălășluiește un copil
Ce n-a găsit parola; sau chiar a descifrat-o,
Nimic nu este mai sublim ca viața ce a dedicat-o
Doar artei, și a pus-o pe hârtie
Și aceleași simțăminte mi le-a transmis și mie.
O carte doar, dar plină de durere și speranță,
Așa cum este acum a noastră viață,
O carte-n suferință și prigoană,
Nu cred c-a fost o joacă sau o toană,
O inima e pusă pe tapet, o inimă deschisă
Găsim în cartea care a fost scrisă
Din amintiri și gânduri și trăiri,
Ce poate fi mai clar decât a ei iubiri
De adevar, frumos și ce-i curat,
De sufletul ei de copil ce artei s-a predat.
Emilia Dinescu