Intercer – Poezii si editoriale

 UN VIS DESPRE RAI
Vrei să închizi ochii o clipă
Și să visezi, dar nu ești dumirită,
Ți-e teamă de visul ce-l ai,
Ce vei visa de nu va fi rai?
Gândește, acum că nu este vis,
Citește în Carte, acolo e scris,
Da, raiul există că e o cetate,
Ce e descrisă în ultima carte,
E o cetate ce o vei zări
Când îngeri pe nouri tu vei privi,
E o cetate de aur curat,
O simplă cetate cum nu ai visat.
Emilia Dinescu

AȘ DORI
Aș dori, să înțeleg
Cum să merg,
Ce să fac
Să nu greșesc
Când gândesc,
Când vorbesc,
Când muncesc.
Emilia Dinescu

 VORBESC LIVEZILE
Vorbesc livezile când bate vântul
Și frunzele grăiesc sau este gândul,
Ce trece agale și ne vizitează,
Duhul să vadă conștiința de e trează,
Să vadă anume, inima ce spune
Când vede prin livadă o minune,
Că e minune, că pomul înflorit
Mai ieri, acum e plin de fructe, a rodit.
Oare în inimă e floare sau e rod?
Aș vrea ca asta să o spun, dar eu nu pot
Căci nu știu dacă s-a produs minune
Sau doar în inimă crescut-a un mărăcine,
Eu nu știu floarea ce a fost, de a rodit
Sau s-a trecut și acum s-a veștejit.
Emilia Dinescu

AM VRUT LIBERTATE
Am vrut libertate,
Acum, noi avem,
Suntem liberi,
Facem ce vrem,
Libertatea noastră
E prost înțeleasă,
Am vrut libertate,
Dar suntem captivi
Mai rău ca înainte,
Suntem cuprinși
De griji și necazuri,
Parcă un blestem
Se abate acuma
Pe unde mergem,
Suntem prizonieri,
Dar ce e mai grav,
Noi credem că liberi
Suntem și avem,
O libertate prost înțeleasă
Căci suntem liberi,
Liberi „prizonieri „.
Emilia Dinescu

AJUTĂ-MĂ
Doamne, ajută-mă să nu răspund urii cu ură
Și umple-mi inima cu dragoste și cu căldură,
Ajută-mă ca răul din jur să nu-l privesc,
Să văd, în jur, doar ce-i frumos, dumnezeiesc,
Ajută-mă s-alung ce-i rău și ce-i murdar
Și să mă umplu, Doamne, de al Tău har,
Ajută-mă ca să iubesc pe orișicine
Căci știu că m-ai iubit întâi pe mine.
Emilia Dinescu

ÎȚI MULȚUMESC
Îți mulțumesc pentru această dimineață minunată,
Mirosul îmbietor al teiului mă-mbată,
Natura e sublimă, grădina frumos îmbrăcată,
Îți mulțumesc că soarele pe cer se arată.
Cu toate astăzi, Tu m-ai binecuvântat
Ca să înțeleg că deși eu n-am meritat,
Tu m-ai iubit, nu m-ai uitat
Și semnele acestea mi le-ai dat.
Îți mulțumesc și-ți spun că te iubesc,
Natura toată în jur eu o privesc
Și-n toate, doar pe Tine te zăresc
De aceea, eu nu pot decât să-ți mulțumesc.
Emilia Dinescu

CONSTATARE
Doamne, îți cerem multe-n a noastră rugăciune,
Postim și vrem ca ruga să ne-o asculți ades,
Strigăm la Tine Doamne, venim cu plecăciune
Și vrem să împlinești tot ce noi am ales.
Și nu înțelegem Doamne, că ruga ce o spunem,
Nu-i după a Ta voie, nu-i după al Tău plan
Și mergem înainte cu gândurile noastre,
Căutând o rezolvare dar lupta e în van.
Căci de nu e cu Tine tot ce-am realizat,
Vedea-vom doar că visul ușor ni s-a surpat
Și atunci vom înțelege că ceea ce am vrut,
Sunt ale noastre gânduri, e tot ce ne-a plăcut.
Emilia Dinescu

RUGĂ
Te rog, Doamne, mă iartă căci n-am venit la Tine,
Deși Tu, zi de zi te-ai îngrijit de mine,
Nu m-ai trecut prin lipsuri și m-ai ferit de rele,
Dar eu, tot bâjbâind parcă vedeam belele
Și-n loc să vin la Tine, să cad în rugăciune,
La tot ce e lumesc, făceam eu plecăciune
Și căutam cu lumea să merg la întâmplare
Și omenește poate, găsesc o rezolvare,
Și căutam minuni în tot ce întâlneam,
Vroiam să te cunosc, dar totuși, nu îndrăzneam,
Tu m-ai strigat pe nume, un nume urâcios
Și azi i-același nume, căci eu sunt păcătos.
Emilia Dinescu

AVEREA OMENEASCĂ
Strigați în gura mare a voastră-avere
Și spuneți c-ați muncit-o cu sudoare
În piept cu pumnul tare vă mai bateți
Ca-n evidență mult să vă mai scoateți.
Cine-i ca voi pe lumea asta mare,
Cine-i mai cel și cine-i cel mai tare,
Doar voi sunteți cei merituoși în toate
Și din a voastră minte, nimeni asta nu vă scoate.
Sunteți ca și un zeu?
Voi n-aveți Dumnezeu!
Un gând aveți în minte tot mereu
Ca să păreți cinstiți în ochii lumii,
V-ați făurit în piepturi
Altarele minciunii.
Emilia Dinescu

AMINTIREA TRECUTULUI
Ne place să ne hrănim și să trăim din amintiri
Ce au fost si cum au fost ale noastre începuturi,
Atunci când Te iubeam cu dragostea dintâi,
Dar oare Ție îți place? Cu noi Tu mai rămâi?
Ca vase de lut, goale trăim pe acest pământ,
Trăim din amintiri și așa mereu mergând
Ne păcălim adesea și tot așa suntem
Și vase de lut goale în viață rămânem.
C-am fost plini de comoară, plini de al Tău Cuvânt
Și aveam iubire-n suflet, de semen pe pământ
Ne aducem des aminte și spunem tot ce a fost
Dar amintirea în viață nu are nici un rost,
Căci azi e clipa-n care noi trebuie să re’nviem
La dragostea cea mare, la dragostea dintâi.
Emilia Dinescu