Intercer – Poezii si editoriale

CONSTATARE
Sunt atât de goală și atât de murdară
Că mă întreb cum am tupeul să vin în fața Ta,
Eu cu haina pătată… plină de pete,
Mă întreb, ce se poate întâmpla de m-ai abandona,
Dar nu… n-o vei face căci încă e har și aștepți,
La ușă Tu bați și aștepți să-ți deschid
Iar pentru asta eu nu trebuie decât să mă ridic,
Să mă dezbrac de haina cea pătată
Căci Tu mi-ai pregătit una curată,
Spălată chiar de Tine, o,
Miel ce te-ai jertfit,
Tu pentru mine ai murit căci m-ai iubit
Și acum tot pentru mine mijlocești
Căci m-ai iubit și încă mă iubești
Și ai pregătit o haină și o coroană,
Ca dar să mi le dai…
Eu nu merit nimic…
Dar vreau să mă ridic…
Să las haina pătată,
S-o iau pe cea curată…
Emilia Dinescu

RUGĂCIUNE
Doamne, îți mulțumesc căci Tu m-ai ocrotit
Deși eu altă cale am ales, deși te-am părăsit,
Nu m-ai lăsat o clipă, pe brațe m-ai purtat
Deși mă depărtasem, pot spune, te-am uitat,
Nu m-ai uitat pe mine, mai mult, m-ai căutat,
Anume, doar pe mine, pe nume m-ai strigat
Și pe al Tău umăr, ușor Tu m-ai purtat
Și în necazul mare eu singură n-am stat,
Deși ca o rebelă eu m-am purtat
Prin faptele-mi stângace chiar eu, m-am revoltat.
Nu m-ai lăsat și-ți mulțumesc
Căci mai e har și acuma m-am trezit
Îți mulțumesc…
Emilia Dinescu

 ÎMI PLACE SĂ VISEZ
Nu-mi place să mă îmbăt cu apă rece,
Îmi place să visez… și nimeni nu mă întrece,
În vis sunt doar poetă și sunt chiar fericită,
Nimic nu mă distruge și nu pot fi rănită,
În vis eu am speranțe ce doar se împlinesc
Și gândurile mele și tot ce îmi doresc
De aceea prefer visul și sunt o visătoare
Căci de visăm, în toate, speranța nu mai moare
Și de trăim sperând, trăim cu-n țel în viață
Și de trăim luptând, facem visul să zboare
Spre lumea cea reală și să se împlinească.
Emilia Dinescu

 COPIILOR MEI
Doamne, atât de mult mi-am dorit să fiu binecuvântată
Și pântecele-mi să poarte o viață în el,
Încât Doamne, Tu pus-ai mica viață
Și mi-ai dat Doamne, primul băiețel.

Apoi, tot Tu, ai mai făcut încă o minune
Și pântecele mi-a fost iarăși plin
Deși am fost cam egoistă, acum pot spune,
Căci Tu mi-ai dat un dar măreț, sublim.

Când eu nu mai credeam că va să vină
Și timpul meu, parcă trecut era,
Tu ai mai vrut o viață ca să vină
Ca să îmi fie plină viața mea.

Mi-ai dat copii – ca flori într-o grădină,
Pe care trebuie ca să le cresc
Și sper să-i cresc doar spre lumină
Și-n cer să fiu cu ei, eu îmi doresc.

Nu vreau să-i am doar pentru o clipă,
Căci clipă este viața pe pământ,
Tot ce-i aici e vag și e risipă,
În cer eu vreau cu ei să fiu, să cânt.

Te rog, Doamne, învață-mă pe mine
Să-i cresc cu gândul doar spre Tine,
Căci îi iubesc și vreau în veșnicie
Să ții aduc pe câteștrei în brațe Ție.
Emilia Dinescu

UN JOC…
Doamne, ce ne mai place să ne jucăm,
Să ne jucăm cu viața noastră efemeră.
Luăm totul ca pe un simplu joc de noroc,
De parcă n-ar fi veșnicia noastră în joc
Sau poate că ne place minciuna cea mizeră
Și-n joc… jucăm pe veșnicie; sperăm… să trișăm.
Dar nu e loc de așa ceva că totu-i serios
Și-n joc de am intrat, noi trebuie să mizăm,
E grav, căci noi mizăm pe ce credem că avem
Și-n joc, și-n joacă pe noi înșine ne pierdem
Căci chiar dacă mai pare că încă mai jucăm,
Noi am pierdut chiar totul, și-i tare dureros.
Emilia Dinescu

 DACĂ AI VENI ACUM…
Doamne, dacă ai veni acum, rău ai să mă găsești
Că-s o fecioară adormită și ai să mă prăpădești,
De aceea, încă mai e har; și încă Tu nu vi,
Că tot aștepți să vină acasă, acei ce-s rătăciți copii,
De aceea, Doamne ne mai lași, Tu clipe pe pământ
Că din iubire, Tu nu vrei ca să ne vezi arzând
Că-n palme, Tu ne-ai săpat adânc un nume rușinos,
Ce noi cu toții îl purtăm, acesta-i păcătos,
Dar o coroană ai purtat, pe cruce ai suit
Și-n locul celui păcătos, Isuse, Te-ai jertfit
Și un loc ai pregătit în cer și aștepți lângă altar
Pe toți acei ce încă sunt și rătăcesc sub har.
Emilia Dinescu

 ÎȚI MULȚUMESC
Îți mulțumesc, Părinte, pentru că sunt,
Ceea ce sunt pe acest pământ,
Îți mulțumesc, Tată, că ai îngăduit
Încă o minune și nu s-a sfârșit,
Îți mulțumesc căci încă mai respir
Chiar dacă viața-i agățată ca un fir,
Îți mulțumesc că încă mai trăiesc,
Îți mulțumesc că pot să mai vorbesc,
Îți mulțumesc că încă mai gândesc,
Îți mulțumesc căci pot să mă căiesc,
Îți mulțumesc, îți mulțumesc, îți mulțumesc,
E tot ce pot să mai rostesc…
Îți mulțumesc, îți mulțumesc..
Emilia Dinescu

N-AM MAI STRIGAT
Doamne, la Tine eu, de mult, nu am mai strigat,
Dar Tu, pe mine, o clipă nu m-ai abandonat
Ci ai vegheat mereu să-mi fie bine, bine
Deși n-am meritat căci am fugit de Tine.
Dar chiar de eu, de Tine mereu m-am depărtat,
Tu ai stat lângă mine și iarăși, m-ai vegheat,
Ai fost mereu alături, mi-ai fost mereu aproape
Chiar de eram aiurea, cu sufletul departe,
Cu Duhul și conștiința la mine ai strigat
Chiar de eram sălbatic și mult m-am depărtat,
Tu ai stat lângă mine, pe brațe m-ai purtat
Când greu mi-era, anume tot ce era păcat.
Emilia Dinescu

Când cuvântul – mică piatră –
îți lovește eul drag,
Nu privi ca altădată…
cioburi multe ce se sparg.

Legătura de iubire
și răbdare cu Isus,
Nu se frânge cu grăbire
tu ai Duhul cel de sus.

Dacă suferi când faci bine
pentru Domnul e plăcut.
Gura-nchisă tu o ține,
ești puternic de-ai tăcut.

Mintea, inima să-ți fie
ancorate în Cuvânt,
Promisiunea Lui e vie,
adăpost ți-e pe pământ.

Domnul îți va da putere,
El va potoli furtuni,
Bunătate și răbdare
în conflicte fac minuni. Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Mărunte picături de ploaie
se cern deasupră-mi răcoroase,
În aer pur brazi nu se-ndoaie,
clădiri se nalță curajoase.

Încă puțin și las în urmă
veșnic neterminate treburi,
Sunt fericit. Răcoare, umbră,
urc mai aproape azi de ceruri.

În liniște flori mă salută,
zâmbesc pe rând îmbujorate,
Iar inima-mi tresaltă, cântă
de-aceste locuri minunate.

Admir izvoare și cascade,
frunzișul verde, proaspăt, curat.
Binecuvântarea ce cade
voios în suflet m-a-nviorat.

Odihnă multă, mici bucurii
mă înconjoară, cerc prețios
Rostind în șoaptă – Din nou să vii
să guști din Edenul acesta de jos!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie