Intercer – Poezii si editoriale

DOAMNE, MI-AI DAT
Doamne, mi-ai dat grai ca să cânt,
În cântec să laud că ai creat acest pământ,
Doamne, mi-ai dat glas ca să vorbesc
Și despre Tine tuturor să povestesc,
Doamne, mi-ai dat picioare ca să alerg,
Să le explic din Carte celor ce nu înțeleg,
Doamne, mi-ai dat brațe puternice să duc
Evanghelia și-n cel mai depărtat sătuc.
Doamne, mi-ai dat și-mi dai, deși n-am folosit
Din ce mi-ai dat, nimic cum ai voit.
Emilia Dinescu

GÂNDURI
Atât de multe ți-am făgăduit, o, Tată
Și am călcat promisiunile, încă o dată
Și scuze pentru mine, parcă am căutat,
Ca să îmi dovedesc că eu nu am trișat,
Ca să arăt, parcă, Tu nu ai ști de la început
Ce gânduri am avut și ce am făcut,
Eu știu că singur mă înșel și e înțelept,
Să mă căiesc și să pornesc pe drumul drept,
Să nu mai calc ce am promis, să îndeplinesc
Și de păcat mereu să mă feresc.
Emilia Dinescu

RUGĂCIUNE
Doamne, cât de mârșavă și nerecunoscătoare sunt,
Decât așa ca mine, mai bine deloc pe pământ
Căci Tu, un Tată bun, m-ai binecuvântat,
Dar eu o rugăciune de mulțumire, de mult n-am înălțat,
Da, cad în genunchi și tare mă mai rog
Când nu găsesc scăpare, refugiu în alt loc,
Atunci eu strig la Tine și sper să mă asculți
Și că-s o răzvrătită, atunci, te rog să uiți,
Cu lacrimi vin la Tine și strig și te implor,
Căci doar a mele fapte, acum tare mă dor
Și știu că am zidit un zid cu neascultare
Și pus-am cărămizi de rele, nepăsare,
Eu am zidit, dar vreau ca Tu să surpi
Și inima în două să nu cauți s-o rupi
Ci să mă ierți pe mine, că multe am greșit,
Dar iată-mă, Părinte, la Tine am venit,
Chiar dacă vin cu cereri și nu cu mulțumire
Eu știu că-s a Ta fiică și am ca moștenire
Tot ce e scris în Carte, tot ce ai făgăduit
Căci eu te-am dus la cruce, tot eu te-am răstignit,
Dar m-am trezit și Duhul cel Sfânt mult m-a mustrat
Căci Legea Ta cea sfântă mereu eu am călcat
Și inima de piatră, Tu Doamne, s-o preschimbi
Căci vreau să merg pe cale cu pașii drepți nu strâmbi.
Îți mulțumesc, Părinte că încă mai e har,
Îți mulțumesc, Isuse căci Tu ne-ai dat ca dar
O cruce și o viață; un cer și o speranță.
Emilia Dinescu

DOAR OCHII
Sunt lucruri care nu se spun,
Doar vorbele eu le adun,
De te privesc mai bine înțeleg
Și din privire eu pricep…
Doar o privire, mi-e de ajuns
Și nu-mi mai trebuie răspuns
Căci în privire îți citesc și de departe
Căci ochii tăi sunt o deschisă carte,
În ochii tăi eu văd de mă iubești,
În ochii tăi eu văd de mă dorești,
De aceea, e de ajuns să mă privești,
Cu ochii tu mie multe-mi vorbești.
Emilia Dinescu

 DE CE DOAR TU?
Tu ești mântuit și fericit, se pare,
Dar unde ți-s copii oare?!
Prin țări străine își făuresc palate,
Muncind și săvârșind grele păcate.
Oare de ce nu-ți pui nici o întrebare,
Cu sufletul de ce nu umbli-n depărtare,
Primești ce ei îți dau; sunt daruri scumpe,
De ce oare din piept inima nu ți se rupe?
De ce nu te gândești că-i ban murdar
Și de păcat mânjit e al său dar?

Tu ești mântuit și fericit, se pare,
Dar inima din piept oare nu doare
Când în păcat al tău părinte moare
Și pare că nu are bietul o salvare
Căci umblă prin bodegi și crâșme ades
Și în pahar el dă vieții un sens
Sau prin parcuri se distrează bârfind
Și cu vorba îl auzi ades lovind,
De ce nu te gândești că azi îi ai
Și trebuie să le vorbești mai des de rai?

Tu ești mântuit și fericit, se pare
Și aștepți, sperând să pleci în misiune, în lucrare
În țări îndepărtate să vorbești de Isus,
Dar oare cum mai poți privi în sus,
Când ai vecini ce nu cunosc nimic
Și mor neștiind credința care o ai, ce ai citit,
Când ai colegi care nu știu ce crezi
Căci tu prea bine, poate, nu îi vezi,
De ce nu te gândești că azi e șansa ta
Să le spui tuturor despre credința ta?

De ce doar tu s-auzi acest cuvânt,
De ce te crezi mai sfânt decât un sfânt,
De ce primești un dar, deși nu îl dorești,
De ce doar tu, doar tu vrei să trăiești?
Nu vei trăi și nu vei fi mântuit,
Dacă copilul tău n-aude din Cuvânt,
Dacă părintele ce te-a crescut muncind,
N-aude de Isus ce jertfa a primit,
De aceea crezi și cu credință spune
Ce nume porți și crezul tău anume.
Emilia Dinescu

DE ZIUA TA, MIOARA
Atunci când ai venit pe lume
Și soarele a strălucit
Căci erai mică, o minune
Din pântec, Domnul te-a iubit.

Și ai crescut, te-ai făcut mare,
Doi prunci pe lume ai adus,
Dar eu ti-s fată, așa se pare,
Așa cum multă lume a spus.

Ești pentru mine ca o mamă,
Mă bucur că ne asemănăm,
N-avem în vene același sânge,
Dar sângele lui Hrist’ l-avem.

Aș vrea să-ți spun, ești importantă,
Pe tine mult te prețuiesc.
Ești prietena mea, nu ți-s fată,
Dar ca o fată, te iubesc.

Te port mereu în rugăciune
Și vreau ca Dumnezeu să îti dea
Tot ce-i mai bun, frumos pe lume
Și sănătate, draga mea.

Eu știu ce vrei, mă rog cu tine
Și ruga mea va fi la fel,
Copii tăi să fie bine
Și pentru Domnul să aibă țel.

Familia să fie toată.
În casa Domnului ai vrea,
Se va întâmpla, eu știu c-odată,
Ei glasul sfânt vor asculta.

La marea de cristal vom merge
Și osanale vom cânta,
Căci cerul știe, ne înțelege
Și mântuirea ne va da.

Știu, ti-am greșit, si-ti cer iertare,
Sunt om, n-am vrut să te rănesc de fel
Din dragostea mea mult prea mare,
Am mai greșit și eu, nițel.

Închei scrisoarea, scrisă-n versuri,
Dar ce simt nu se va încheia
Căci veșnicia e în ceruri,
La veșnici ani, de ziua ta.

GÂNDURI PENTRU TINE
Câte un tătic pleacă ușor din astă lume
Mai ieri, parc-a plecat tăticul meu,
Eu știu ce simți și stau în rugăciune,
Chiar știu și simți, cât îți este de greu.

Tăicuții pleacă unul câte unul,
Nu-i mai avem, durerea este grea,
Deși ar vrea, nu poate să ți-o ia niciunul,
Dar ne unim în rugă cu toată dragostea.

Aș vrea ca inima să nu te doară,
Aș vrea ca să te pot încuraja,
Curând va veni clipa când nimeni n-o să moară
Și pe cei dragi la Domnul îi vom revedea.
Emilia Dinescu

GÂNDEȘTE
Ești mamă, gândește-te bine ce faci,
Căci fapta în urmă rămâne,
O vorbă de o spui să n-o calci
Căci numai și numai de tine azi ține
Ce moștenire spre ceruri tu lași.
Și atât ți se cere, gândește-te bine
Și cumpănește de-i drept ce tu faci
Că-n ceruri doar dreptul cu fală rămâne,
Gândește de-i drept copii să-ți lași.
Emilia Dinescu

DACĂ N-AI FI TU
Doamne, dacă n-ai fi Tu și ar veni o furtună
Ne-am rupe, ne-am frânge, am fi distruși,
Dar Tu ne sprijini, pe vreme rea ca și pe bună,
Doar noi să vrem să stăm; ca puii lângă cloșcă strânși
Și Tu ne vezi, ne chemi și ne ocrotești,
Asupra noastră cu brațele deschise, binecuvântări reverși
Ca noi să știm, să credem că Tu ești
Al nostru Tată, și nu vrei ca să avem noi ochii plânși.
Emilia Dinescu

RUGĂCIUNE
Doamne, te rog, mă iartă căci multe am promis
Și apoi, promisiunea s-a spulberat ca un simplu vis,
Eu am călcat promisiunea și ce am făgăduit,
Pe Tine, Doamne, eu te-am înșelat și te-am mințit.
Nu merit nimic să am și nici nu îndrăznesc,
Să mai privesc la Tine, amarnic mă căiesc
Căci m-ai iertat de vină, Tu, însuți m-ai spălat
Iar eu, fără sfială, din nou m-am întinat
Și am venit la Tine cu lacrimi mari, fierbinți,
Rugându-te Părinte, greșeala să mi-o uiți
Și-n a mea rugăciune, eu multe am promis
Și am căzut, se pare, prea multe mi-am permis.
Emilia Dinescu