Intercer – Poezii si editoriale

RUGĂ DE MULȚUMIRE
Doamne, am strigat la Tine cu lacrimi fierbinți
Și te-am rugat, din suflet ca ruga să-mi asculți,
Eram disperată, o ultimă speranță la Tine aveam
Și mi-ai răspuns, Tu dându-mi, exact ce-mi doream.
Acum, nu știu, cum pot să-ți mulțumesc
Căci am greșit adesea, mă căiesc,
Nu meritam ca ruga să-mi asculți
Căci sunt o păcătoasă, din ceata celor mulți,
Prin harul Tău și biruința Ta,
Tu ai răspuns la ruga asta, a mea,
Eu nu am nici un merit, dar vreau să-ți mulțumesc
Căci sunt o păcătoasă și zilnic, eu greșesc,
Dar n-ai privit greșeala și nu mai pedepsit,
In locul meu, pe cruce, Isuse te-ai jertfit,
Tot pentru mine-n slavă, la cer te-ai ridicat
Și pentru mine, Doamne, Tu zilnic ai lucrat.
Emilia Dinescu

CUVÂNTUL ȘI FAPTELE
Am citit Cuvântul Tău
Și știu tot adevărul,
Dar eu fac numai ce e rău
Și azi dau cu piciorul
La tot ce mi-ai făgăduit
Și la tot ce e scris,
Căci încă o dată am greșit,
Greșeala nu e vis.
Prin tot ce fac, eu stau departe
Și un zid, eu construiesc,
Un zid ce știu că mă desparte
De ce-i dumnezeiesc.
Emilia Dinescu

O RUGĂCIUNE
Privești spre ceruri,
Norii nu vin,
O rugăciune
Și un suspin
Înalți acuma,
Cu un oftat,
O rugăciune,
Totu-i uscat,
De ar da ploaie,
Doar Dumnezeu
Poate să stingă
Tot oful tău,
Norii se strâng,
Ploaia nu vine,
O rugăciune
Doar de la tine,
Se înalță acuma,
Spre Dumnezeu,
De la El vine,
Ce-i bun și ce-i rău,
Primește copile
Și așteaptă smerit
Căci El dă la vreme
Ce e de primit,
Că-i ploaie,
Că-i soare,
Că-i vânt,
Că-i furtună,
Le dă pe toate,
Ziua e bună.
Emilia Dinescu

 ASCULTĂ, DOMNUL ÎȚI VORBEȘTE
Când noi tăcem, cerul vorbește,
Oprește-te și ascultă,
Un susur blând care șoptește,
O voce prea plăcută.
Nu te grăbi, din rugăciune
Nu fă un monolog,
Rămâi, ascultă în plecăciune
Că e un dialog.
De stai și asculți, Domnu-ți vorbește,
Răspunsuri tu primești,
Ascultă ce Domnul grăiește
Și n-ai cum să greșești.
Emilia Dinescu

ROAGĂ-TE
Ridică ochii spre cer și înalță o rugăciune
Căci cerul e deschis, cum nu pot spune,
Doar să șoptim, să cerem și avem
Ca toată binecuvântarea s-o vedem
Și de strigăm a noastră rugăciune
Și așteptând răspunsul nu mai vine,
Să ne rugăm ca Domnul să ne dea,
Tot ce e pregătit și tot ce vrea.
Emilia Dinescu

IARTĂ-MĂ
Iartă-mă, Isuse, eu te-am biciuit,
Te-am scuipat și te-am rănit,
Coroana de spini pe cap, eu ți-am pus
Și coasta, tot eu, ți-am împuns
Și cuiele-n palme, tot eu, ți-am bătut,
Tot răul din lume, doar eu, l-am făcut,
Te-am pironit pe cruce, te-am răstignit,
Cu câte am făcut, Tu, tot m-ai iubit.
Emilia Dinescu

 PRIVEȘTE LA CRUCE
Privește la cruce prin a ta credință,
Leagă-te acuma cu o juruință,
Promite-ți creștine, să faci ce e drept
Și ce scrie-n lege, că e înțelept,
Nu-ți călca cuvântul care ți l-ai dat,
Nu uita creștine, tot ce ai jurat
Căci Domnul îți știe a ta juruință,
El nu-ți cere acum decât să ai credință
Și să vii la cruce, să mărturisești,
Să îți uiți trecutul, dușmanul să-ți ierți,
Să accepți o jertfă ce s-a înfăptuit,
Anume pentru tine, să fi mântuit.
Emilia Dinescu

 TU ȘI EL
Tu l-ai scuipat,
El te-a sărutat,
Tu l-ai biciuit,
El te-a iubit,
Tu l-ai rănit,
El te-a vindecat,
Tu l-ai răstignit,
El încă te așteaptă.
Dacă îl primești,
El te mântuiește
Căci a coborât
Din slavă cerească,
Ca om a trăit
Fără să greșească,
A fost fără vină
Și fără păcat,
A ajuns pe cruce,
Cu al tău păcat
A fost îngropat
Și a înviat,
Dup-aia la ceruri
El s-a înălțat,
Ca să vină iară
La al Său popor
Ce azi îl așteaptă
Cu un mare dor.
Emilia Dinescu

ÎȚI MULȚUMESC
Îți mulțumesc pentru toate binecuvântările,
Îți mulțumesc că nu m-ai pedepsit, ci m-ai iertat
Și-n marea uitării, pe veci, ai aruncat și ai îngropat,
Greșelile făcute și tot ce Ție ți-a adus durere,
Durerea coroanei de spini ce eu ți-am pus-o pe cap,
Durerea cu care te-am răstignit… dar m-ai iertat.
Emilia Dinescu

VIAȚĂ DE ARTIST
Ești singur și trist,
Ai viață de artist,
Zâmbești, pari fericit,
Dar ești nenorocit,
Căci sufletul îți plânge
Și inima se frânge,
Nu ai cum să suspini
Și stai pe mărăcini,
Ți-e teamă să vorbești,
Cu prietenii tăi ești,
Nu numai, reținut,
Dar ești și abătut
Căci nu vrei să îi pierzi,
Îți place să îi vezi
În jurul tău că stau
Și sentimente n-au,
Ei sunt doar prefăcuți,
Parcă așa-s făcuți,
Să joace acest joc,
Nu ți-s prieteni deloc,
Ei, prieteni dac-ar fi
Cu tine ar vorbi
Și poate le-ar păsa
De inimioara ta,
Cu tine ar suferi
Și apoi te-ar sfătui,
Să nu fi reținut,
Să nu fi abătut,
Ți-ar da curaj să ai,
Să spui dorul ce-l ai,
Să-ți spui și suferința
Și s-ar sfârși căința.
Emilia Dinescu