Intercer – Poezii si editoriale

SUNT OM…
Sunt om… am planuri omenești și păcătoase,
Sunt om… am vise și speranțe prea frumoase,
Sunt om… am gânduri și idei ambițioase,
Sunt om… am idealuri, țeluri valoroase.
Ca om, am planuri omenești și păcătoase,
Dar Duhul Sfânt mă mustră, mă descoase,
Ca om, am vise și speranțe prea frumoase,
Dar prin cuvânt eu văd că nu sunt spuse.
Ca om am gânduri și idei ambițioase,
Dar harul Tău e de ajuns să nu mă lase.
Ca om, am idealuri, țeluri valoroase
Căci am găsit în Carte făgăduinți frumoase.
Emilia Dinescu

 PENTRU TINE
Mi-e sufletul gol, pustiu și rece
Și sper că tu vei înțelege,
Căci tu prea rău azi m-ai rănit
Și sufletul mi-ai pustiit
Căci am crezut că te cunosc,
Dar nu esti tu, nu te mai recunosc,
Am crezut că ești un credincios,
Dar azi mă tem că ești om mincinos,
Tu nu ești tu, așa cum te știam,
Se pare că de multe ori mă amăgeam,
Mă doare să te știu un prefăcut,
Să mă întreb, acum cu mine ce ai avut
De m-ai purtat tot timpul în minciună,
Nu ai știut că-n suflet durerea se adună?
Ai vrut atât de mult să mă rănești,
Oare tu ești capabil să iubești?
Oare în suflet mai găsești ceva,
Ca să fi iar în suflet cineva?
Emilia Dinescu

ÎNTREBARE
Doamne, cât de jos suntem,
De cruce mult ne-am depărtat
Deși acestea astăzi le vedem,
Nimic nu facem… și-i mare păcat,
Căci vremea-i scurtă, timp mult nu mai e,
Când vei veni, poporul gata e?
Emilia Dinescu

Avem un Domn și un Prieten viu
Nu în icoane aurite
Nici în statui de marmură ce știu
Doar nemișcarea, neînsuflețite…

Domn a tot ce mișcă și respiră,
Dătător de viață, Hrist,
Iubitor, Puternic, plin de milă,
A învins moartea, mormântul trist.

Poate simbolul jertfei pe Calvar
Sta lângă ouă, vai, iepurași,
Luate de la cei păgâni așadar,
De care sunt foarte mulți atrași?

Rostim ușor atât de cunoscut
Salutul „Hristos a înviat!”,
Prin viață noi spunem în mod tăcut
De credem, da, cu adevărat.

Și strâns legați de Domnul viu
În orice anotimp din an,
Urmăm pe-al Tatălui iubit Fiu
Spre minunatul Canaan! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

GÂNDURI
Doamne, suntem atât de ușuratici
Și ne înșelăm, căci ne numim creștini,
În toate ne purtăm ca niște bieți fanatici,
Dar Ție, Doamne îți suntem ca străini.
Ne credem fii Tăi și spunem asta tare
Și chiar avem tupeul s-o spunem tuturor,
Dar pân’ la faptă, Doamne, credința noastră moare
Și când să facem fapte, ne depărtăm ușor.
Chiar suntem fii Tăi și știm și Legea Ta,
Dar oare avem dreptul să ne purtăm așa?
Degeaba-i alergarea că noi ne-om depărta
Când va veni prigoana, toți ne vom furișa.
Emilia Dinescu

DOAMNE, MI-AI DAT
Doamne, mi-ai dat grai ca să cânt,
În cântec să laud că ai creat acest pământ,
Doamne, mi-ai dat glas ca să vorbesc
Și despre Tine tuturor să povestesc,
Doamne, mi-ai dat picioare ca să alerg,
Să le explic din Carte celor ce nu înțeleg,
Doamne, mi-ai dat brațe puternice să duc
Evanghelia și-n cel mai depărtat sătuc.
Doamne, mi-ai dat și-mi dai, deși n-am folosit
Din ce mi-ai dat, nimic cum ai voit.
Emilia Dinescu

GÂNDURI
Atât de multe ți-am făgăduit, o, Tată
Și am călcat promisiunile, încă o dată
Și scuze pentru mine, parcă am căutat,
Ca să îmi dovedesc că eu nu am trișat,
Ca să arăt, parcă, Tu nu ai ști de la început
Ce gânduri am avut și ce am făcut,
Eu știu că singur mă înșel și e înțelept,
Să mă căiesc și să pornesc pe drumul drept,
Să nu mai calc ce am promis, să îndeplinesc
Și de păcat mereu să mă feresc.
Emilia Dinescu

 RUGĂCIUNE
Doamne, cât de mârșavă și nerecunoscătoare sunt,
Decât așa ca mine, mai bine deloc pe pământ
Căci Tu, un Tată bun, m-ai binecuvântat,
Dar eu o rugăciune de mulțumire, de mult n-am înălțat,
Da, cad în genunchi și tare mă mai rog
Când nu găsesc scăpare, refugiu în alt loc,
Atunci eu strig la Tine și sper să mă asculți
Și că-s o răzvrătită, atunci, te rog să uiți,
Cu lacrimi vin la Tine și strig și te implor,
Căci doar a mele fapte, acum tare mă dor
Și știu că am zidit un zid cu neascultare
Și pus-am cărămizi de rele, nepăsare,
Eu am zidit, dar vreau ca Tu să surpi
Și inima în două să nu cauți s-o rupi
Ci să mă ierți pe mine, că multe am greșit,
Dar iată-mă, Părinte, la Tine am venit,
Chiar dacă vin cu cereri și nu cu mulțumire
Eu știu că-s a Ta fiică și am ca moștenire
Tot ce e scris în Carte, tot ce ai făgăduit
Căci eu te-am dus la cruce, tot eu te-am răstignit,
Dar m-am trezit și Duhul cel Sfânt mult m-a mustrat
Căci Legea Ta cea sfântă mereu eu am călcat
Și inima de piatră, Tu Doamne, s-o preschimbi
Căci vreau să merg pe cale cu pașii drepți nu strâmbi.
Îți mulțumesc, Părinte că încă mai e har,
Îți mulțumesc, Isuse căci Tu ne-ai dat ca dar
O cruce și o viață; un cer și o speranță.
Emilia Dinescu

DOAR OCHII
Sunt lucruri care nu se spun,
Doar vorbele eu le adun,
De te privesc mai bine înțeleg
Și din privire eu pricep…
Doar o privire, mi-e de ajuns
Și nu-mi mai trebuie răspuns
Căci în privire îți citesc și de departe
Căci ochii tăi sunt o deschisă carte,
În ochii tăi eu văd de mă iubești,
În ochii tăi eu văd de mă dorești,
De aceea, e de ajuns să mă privești,
Cu ochii tu mie multe-mi vorbești.
Emilia Dinescu

 DE CE DOAR TU?
Tu ești mântuit și fericit, se pare,
Dar unde ți-s copii oare?!
Prin țări străine își făuresc palate,
Muncind și săvârșind grele păcate.
Oare de ce nu-ți pui nici o întrebare,
Cu sufletul de ce nu umbli-n depărtare,
Primești ce ei îți dau; sunt daruri scumpe,
De ce oare din piept inima nu ți se rupe?
De ce nu te gândești că-i ban murdar
Și de păcat mânjit e al său dar?

Tu ești mântuit și fericit, se pare,
Dar inima din piept oare nu doare
Când în păcat al tău părinte moare
Și pare că nu are bietul o salvare
Căci umblă prin bodegi și crâșme ades
Și în pahar el dă vieții un sens
Sau prin parcuri se distrează bârfind
Și cu vorba îl auzi ades lovind,
De ce nu te gândești că azi îi ai
Și trebuie să le vorbești mai des de rai?

Tu ești mântuit și fericit, se pare
Și aștepți, sperând să pleci în misiune, în lucrare
În țări îndepărtate să vorbești de Isus,
Dar oare cum mai poți privi în sus,
Când ai vecini ce nu cunosc nimic
Și mor neștiind credința care o ai, ce ai citit,
Când ai colegi care nu știu ce crezi
Căci tu prea bine, poate, nu îi vezi,
De ce nu te gândești că azi e șansa ta
Să le spui tuturor despre credința ta?

De ce doar tu s-auzi acest cuvânt,
De ce te crezi mai sfânt decât un sfânt,
De ce primești un dar, deși nu îl dorești,
De ce doar tu, doar tu vrei să trăiești?
Nu vei trăi și nu vei fi mântuit,
Dacă copilul tău n-aude din Cuvânt,
Dacă părintele ce te-a crescut muncind,
N-aude de Isus ce jertfa a primit,
De aceea crezi și cu credință spune
Ce nume porți și crezul tău anume.
Emilia Dinescu