Intercer – Poezii si editoriale

 ÎNTREBĂRI
Doamne, tot ce avem, ne-ai dat Tu, nimic nu-i al nostru,
Dar oare merităm ca propriul Fiu să-l dai în locul nostru,
Oare El, cel fără de păcat și fără vină a meritat
Când crucea a purtat și a luat al nost’ păcat, a meritat?

Oare așa de păcătoși cum suntem, vom vedea vreodat’
Ce sacrificiu mare Tu, ai îndurat când ne-ai creat
Căci ai știut de la început, din veșnicii ai pregătit un plan,
Oare era mai bine dacă primeam ce meritam?

Sunt mii de întrebări ce mi le pun fără vre-un rost
Căci Tu ești Creator, ești Dătător, dar și Judecător
Și acum ne dai din plin căci ne-ai creat, ai Tăi copii,
Dar oare mai e har, mai e timp de întrebări?
Emilia Dinescu

VREMEA-I TRECĂTOARE
Vreme trece, vreme vine și trece pe lângă mine,
Trece timpul neîncetat; zi și noapte au plecat,
Tot mereu s-au adunat, zile multe, apoi ani
Au trecut, parcă au zburat și pe mine m-au lăsat
Fără vlagă și putere, numărând zilele mele,
Multe, multe am adunat, dar cu nimic m-am aflat
Căci omul e trecător și prin viață zburător,
Ca o petală de floare, se usucă și apoi moare,
Ca un fir verde de iarbă, se trece mult prea degrabă,
Ăsta-i omul, un nimic și altceva n-am să mai zic
Căci ușor vremea ne trece și anii ori să ne aplece,
Poate atunci, o să gândim, dacă așa vrem să sfârșim .
Emilia Dinescu

TU MI-AI VORBIT
Doamne, am visat într-o noapte,
Cele mai frumoase șoapte
Pe care Tu le spuneai,
Pentru mine le rosteai
Și pe nume mă strigai,
Mă strigai cu glas duios
Pe mine, un păcătos,
Mă strigai cu glas divin
Ca să las tot ce e chin
Și la Tine ca să vin
Și doar Ție să mă închin,
Căci Tu ai un dar să-mi dai
Și o căsuță sus în rai.
Dar oare chiar am visat
Sau pe mine m-ai strigat,
M-ai strigat cu al meu nume,
Ca să nu mai pot eu spune
Că eu nu te-am cunoscut
Și Cuvântul n-am știut,
Mie, azi Tu mi-ai vorbit
Și mi-ai spus ce ai pregătit
Pentru cel ce-i credincios
Și trăiește cuviincios.
Emilia Dinescu

CE E OMUL PE PĂMÂNT
Ce e omul pe pământ?
Este doar o frunză în vânt
Sau un bulgăre de tină,
Dacă nu este-n lumină,
Este doar un abur mic,
Pot spune, că e nimic
Dacă pe Isus nu-l are,
El se naște și apoi moare
Dacă nu are credință,
Trăiește c-o suferință
Dacă nu are speranță,
N-are nici un rost în viață,
El este un trecător,
Prin viață ca călător
Și umblă ca un hoinar
Fără să aibă habar
Și să știe ce a pierdut
Căci pe Isus nu l-a vrut,
A zis că-și trăiește viața
Care se rupe ca ața
Și apoi, totul ia sfârșit
Și constată că-i… nimic.
Emilia Dinescu

AVEM PĂCATE
Ne împiedicăm de lucruri prea mărunte
Și facem fapte ce n-ar trebui făcute
Și spunem vorbe care dor și omoară
Și avem gânduri care ne doboară,
Căci suntem păcătoși și avem păcate,
Noi recunoaștem, altfel nu se poate
Să avem locul pregătit în cer
Și de aceea, multe suflete azi pier.
Emilia Dinescu

 DOAR EU… DOAR NOI
Cădem în rugăciune, în lacrimi ne plecăm
Și-n strigăt noi, Părinte, întotdeauna stăm,
Am învățat să spunem pe suflet ce avem
Ca și cum p-astă lume, doar noi, astăzi suntem.

Doar voia mea contează și ce eu îmi doresc,
Doar viața mea primează și tot ce eu poftesc,
Doar eul pentru mine este învingător,
Chiar de ști că-i greșit, ba chiar îngrozitor.

Suntem siguri că totul pe lume merităm
Chiar dacă avem păcate, noi nu le regretăm,
Dorim și a noastră vrere, noi vrem s-o împlinești,
Doar ce vrem noi contează… doar pentru asta ești.
Emilia Dinescu

CONSTATARE
Doar banul și luxul contează,
E tot ce în viață primează,
Închidem ochii și visăm doar bani
Chiar dacă peste noi trecut-au ani,
Avem pretenția că suntem sfinți
Și vai de noi, că noi suntem părinți
Și socoteală în ceruri noi vom da,
Copii unde sunt? El ne va întreba,
Ce am făcut și ce i-am învățat,
În mintea crudă ce hrană le-am dat
Și ce am avut, în gând, pe primul loc,
Acum ei fac ce vor și viața-i joc,
Căci noi așa, poate i-am educat,
Crezând că de necazuri i-am salvat.
Emilia Dinescu

 ÎNTREBARE
Doamne, oare cât ai să mai rabzi
Și cât har, Doamne, ai să ne mai lași?
Căci noi cădem și punem zi de zi la încercare
Prin tot ce facem, stingem Duhul Tău cel mare,
Pe care Tu ni l-ai trimis, ca mângâiere
Să nu fim singuri călători și cu durere,
Să plângem ca n-avem Mângâietor
Și să oftăm că n-avem Salvator.
Emilia Dinescu

GÂNDURI
Ne împiedicăm de trecut
Și nu privim în viitor,
Vedem că am căzut,
Dar nu vrem ajutor.

Strigăm că în cădere
Ne murdărim de tină,
Dar preferăm durere,
Ne e teamă de lumină.

Și stăm în bezna nopții
Cu teamă în suflare,
Căci știm că-n clipa morții
Avem doar o salvare.

Dar eul ne doboară
Și avem și un trecut,
Ce parcă ne omoară
Cu tot ce am făcut.

Deși cunoaștem totul,
Noi nu suntem creștini
C-avem doar o dorință
Să ascundem tot ce-i spin.
Emilia Dinescu

TEAMA NOASTRĂ
Ne temem de întuneric, dar nu vrem la lumină,
Ne e teamă în noapte, dar nu vrem zi senină,
Căci știm c-a noastre fapte ne osândesc la moarte,
Ne e teamă de toate, ne e teama de șoapte,
Avem păcate multe, greșeli nenumărate
Și am vrea să le aruncăm, să le facem uitate,
Dar avem o conștiință ce ne mustră mereu
Și ne aduce aminte, c-avem un Dumnezeu
Ce ne vrea la lumină și nu ne vrea în noapte
Și a purtat pe cruce ale noastre păcate.
Emilia Dinescu