Intercer – Poezii si editoriale

CONSTATARE
Doamne, am venit la Tine cu multe rugăciuni
Și Tu mi-ai iertat Doamne, tot mii de stricăciuni,
Mi-ai iertat Doamne, fapte prea grele ce am făcut,
Mi-ai iertat Doamne, gânduri prea negre ce am avut.
Am meritat o cruce, dar ai luat-o Tu
Și ai înviat din moarte ca să înviez și eu.
Emilia Dinescu

GÂNDUL
Câte gânduri are omul, toate sunt nimicitoare
Căci de-i gândul și nu-i fapta, gândul rostul nu-și mai are,
Noi gândim și multe am face, dar nu facem ce gândim
Și astfel cu gândul moare tot ce noi nu săvârșim,
Moare gândul, moare fapta, moare-n noi tot ce avem
Căci nu-i gândul, nu-i nici fapta, noi pe lume nu suntem.
Emilia Dinescu

DACĂ… N-OI MAI FI…
Dacă aș putea să vă las toate gândurile mele
Așternute pe hârtie ca să vă folosiți de ele
Și atunci când n-oi mai fi, să știți ce am gândit,
Chiar dacă am murit și poate, nu mai sunt.

Dacă aș putea să vă las toate sentimentele mele,
Când n-oi mai fi pe lume să vă loviți de ele
Și atunci când dorul poate, vă va lovi trăznit,
Să știți că a mea iubire, eu v-am împărtășit.
Emilia Dinescu

RUGĂCIUNE
Doamne, te rog mă iartă căci multe am greșit
Cu vorba și cu fapta și gândul cel mânjit,
Sunt plin de rele, Doamne, sunt tare păcătos,
Dar știu că am scăpare, căci Tu ești cel milos,
De aceea vin la Tine, în rugă tot mereu,
Să ștergi Tu tot păcatul ce apasă atât de greu,
Să ștergi tina cea neagră de pe al meu suflețel
Căci mă căiesc Părinte și știu că sunt mișel,
M-ascund de Tine Doamne, dar unde să m-ascund,
Păcatul meu mă strigă și vocea Ta aud,
De aceea scump Părinte, eu vreau ca să mă cerți,
Să mă primești la cruce și iarăși să mă ierți.
Emilia Dinescu

CE E OMUL
Ce e omul pe pământ?
Doar o trestie în vânt
Ce se clatină mereu
Când merge fără Dumnezeu,
Dar când este credincios,
Viața îi trece cu folos
Căci chiar de nu e perfect,
Isus mereu este drept
Și chiar dacă a mai greșit,
El amarnic s-a căit,
Jertfa Lui a acceptat
Și păcatul i-a iertat.
Emilia Dinescu

ÎNCREDINȚARE
Știu, Doamne, că nu am nici un merit,
Dar știu că ne-ai făgăduit și ne-ai promis
Și știu că-n Cartea sfântă este scris
Că vei veni, vei locui în mine
Și Tu, prin harul Tău ce ne-ai promis,
Vei face vas de lut curat și fără pată
Și un loc eu voi avea cu Tine-n paradis.
Emilia Dinescu

AMĂGIRE
Ne înșelăm singuri,
Ne amăgim și ne mințim
Că suntem buni,
Dar ne mâncăm ca-n junglă,
Suntem sălbatici,
Suntem tirani,
Suntem gunoaie…
Noi suntem… nimic.
Emilia Dinescu

 M-AI UCIS
M-ai ucis,
Cu egoismul din tine
M-ai ucis,
M-ai transformat într-un cub de gheață,
M-ai transformat într-un robot
Care nu are nevoie de inimă,
Care nu are nevoie de sentimente,
De ce m-am lăsat omorât de tine?
Unde sunt eu?
Oare mai exist?
Tu m-ai ucis… e trist,
Dar… m-ai ucis…
Emilia Dinescu

AJUTĂ-MĂ
Doamne, ajută-mă să nu-mi doresc avere,
Să îmi doresc mereu, să văd a Ta putere,
Să-ți mulțumesc mereu pentru ce-mi dai,
Să îmi doresc să fiu cu Tine-n rai.

Te rog, m-ajută să fiu mulțumită
Cu tot ce am și să fiu fericită,
Căci Tu mi-ai dat de toate și nu m-ai lăsat
Deși nimic eu, Doamne, nu am meritat.

Te rog, m-ajută ca să nu cârtesc
Când un obstacol în cale întâlnesc
Căci știu Părinte, că ai pregătit
Și o cale ca să trec obstacolul întâlnit.

Te rog, Doamne, m-ajută și nu lăsa
Ca totul să se facă doar după voia mea,
Ajută-mă, Părinte, ca eu să mă trezesc,
Să fiu atentă Doamne, la tot ce îmi doresc.
Emilia Dinescu

PÂNĂ CÂND?!
De câte ori fetițo, mai vrei ca eu să mor?
N-a fost de ajuns o jertfă și o înviere apoi?
Prin a ta grea purtare mereu mă răstignești
Și zi de zi la cruce, cu bice mă lovești.

De câte ori coroana de spini pe cap mi-o pui?
Eu am purtat-o o dată și pentru vina cui?
Căci tu prin viața asta mereu mă răstignești,
Apoi privești la cruce și tare te căiești.

Dar până când fetițo, tu coasta îmi împungi ?
Și greaua suferință cât vrei să mi-o aduci?
Căci de privești în urmă, mereu mă răstignești
Apoi prin lacrimi multe, tu spui că mă iubești.

Cât ai de gând pe mine mereu, să mă lovești
Căci haru-i pe sfârșite și plată o să primești,
De aceea îți zic, acuma primește jertfa mea
Căci Eu am ales moartea, tu să ai viața mea.

Și până când în fapta-ți tu vrei ca să trăiești?
Curând mă voi întoarce, răsplată să primești,
De aceea îți zic, acuma cât încă mai e har,
Prin a ta pocăință îți dau eu viața în dar.
Emilia Dinescu