Intercer – Poezii si editoriale

 ÎNSTRĂINARE
Ați plecat în țări străine
Mai mulți bani să câștigați
Însă ați uitat de Mine
Și cu banii adunați
Spre ruină vă îndreptați.
Ați lăsat în urmă lacrimi,
Ați uitat părinți și frați,
Oare merită toți banii,
Ce pierdeți… Ce câștigați?!
Într-un ungher stă și plânge
Copilul ce l-ați lăsat,
Oare credeți că-i ajunge
Sărutarea ce i-ați dat?
La piept nu puteți să-l strângeți,
Nici în somn să-l mângâiați,
Inima i-ați rupt-o în două
Mamei ce tristă ați lăsat.
Oare ce v-aduce vouă
Bucurie sau oftat?!…
Ce e mai de preț pe lume
La gunoi ați aruncat,
Aruncata-ți voi iubirea
Pe un pumn de bani amari
Și ați căutat fericirea,
Oameni cu cerbice tari.
Ați uitat făgăduința
Ce v-am dat-o prin Cuvânt
Și acum fără Mine faceți
Tot ce vreți, ce ați dorit,
Dar nu știți de aveți izbândă
Că de Mine ați uitat,
Viața asta atât de scurtă
Primul loc, voi i l-ați dat.
Primul loc mi se cuvine
Că Eu sunt din veșnicii
Și când te-am creat pe tine,
Ți-am pregătit bucurii,
Te aștept cu brațe pline
De făgăduinți și har
Ce le am doar pentru tine,
Te rog vino, ia-le în dar!
Emilia Dinescu

APA VIEȚII
Într-un sat, în depărtare,
Nu știu să vă spun în care,
Stă o fată cu al ei bun,
Lângă o margine de drum,
Sus pe deal, într-o colibă.
N-aveau case în jur, vă spun
Căci în vale locuiau
Toți sătenii ce stăteau,
Adunați ca-n mușuroi,
Iar în deal erau ei doi.
În vale era fântână
Cu o apă tare bună,
Iar bunicul tot căra
C-o găleată, ce o lăsa
În poartă, să poată bea
Călătorul ce trecea.
Iară fata se ruga,
Să aibă fântâna sa
În curte, apă să ia
La toată lumea să dea
Și vitele ca să bea.
Și într-o zi prin sat trecură,
Meșteri ce treburi avură
Și cu ei târgul făcură
Și astfel s-au apucat
De au săpat pământ uscat
Și tare s-au minunat
Când de apă ei au dat,
Apă rece, cristalină
Toată valea ca să vină,
Să ia apă și să bea,
Călătorul ce trecea,
Dar și calul ostenit
În timp ce sta priponit.
Fata în odaia sa,
Domnului îi mulțumea
Pentru apa ce le-a dat
Ca să aibă să le dea
Celor osteniți să bea,
Să le spună o vorbă bună
Despre Cel ce a creat
Acel izvor minunat,
Ea nicicând nu a uitat.
Emilia Dinescu

GÂNDURI SPRE RUGĂCIUNE
M-am gândit la ce-i viața… și am respirat,
Am închis ochii o clipă… și am oftat,
Căci viața poate fi un preaplin sau un eșec,
Depinde doar de mine… ce aleg.
De aș avea palate și aș avea averi,
Ce aș face eu cu ele, aș da dacă îmi ceri?
Sau aș privi cu milă, m-aș închina la ele,
Le-aș ține pentru mine, n-aș sta eu fără ele?!…
Dar eu nu am palate și nici nu am averi,
Dar am destule, Doamne, și știu că Tu îmi ceri
Să am credință-n toate, să dau din ce îmi dai,
Să dăruiesc din suflet, să fac un colț de rai.
Mi-ai dat două picioare cu care pot să merg,
Dar eu, doar pentru mine cu ele azi alerg,
Mi-ai dat și două brațe să mângâi, să alint,
Să-l iau mereu alături pe cel mai suferind,
Și o inimă ce bate în pieptu-mi pămîntesc
Și ai cerut anume, dușmanu-mi să iubesc,
M-ai înzestrat pe mine cu grai și cu auz
Privind în urmă, Doamne, nu pot să mă mai scuz
Căci am privirea clară și toate eu le văd
De aceea strig la Tine, doar fă-mă ca să cred
Căci dacă n-am credință, ce rost a mea durere
Și dacă n-am iubire, Tu nu găsești plăcere,
De aceea în rugăciune mă plec și te implor,
Să umpli a mea ființă de un năpraznic dor,
Să-mi fie dor de Tine și voia Ta să fac,
Să am pe buze miere și să nu pot să tac,
Să spun la oricine de jertfa lui Isus
Care a murit pe cruce și pace ne-a adus,
Care a înviat, anume ca să înviem și noi
Și m-a spălat pe mine, și v-a spălat pe voi,
Să fim fără păcat, să n-avem nici o pată
Și a pregătit din timpuri străvechi a mea răsplată
Și a ta răsplată te așteaptă-n veșnicii
Cu inima la Domnul doar trebuie să vii
Căci altfel ce e viața… nu are nici un sens
De aceea-n rugăciune eu fac un nou demers,
Căci viața poate fi un preaplin sau eșec,
Depinde doar de mine… ce aleg.
Emilia Dinescu

 VIS PENTRU TREZIRE
M-am visat de multe ori pierdută,
Într-o mulțime mare, alergam
Și dintr-o dată într-un abis cădeam
Și mă trezeam, de spaima cea avută,
Dar, dintr-o dată eu mă dumiream,
C-a fost un simplu vis și-mi reveneam,
Dar ziua întreagă stare nu aveam
Și mă întrebam întruna și gândeam,
De ar fi să cad, unde am să mă găsesc?
De ar fi să mor, unde am să mă trezesc?
…A fost un simplu vis,
Dar visul are sens
Căci, Doamne, veșnic vrei eu să trăiesc.
Emilia Dinescu

O CLIPĂ
Realizăm oare ce ni se întâmplă,
Că anii în zbor nu se întorc,
E de ajuns numai o clipă,
Ai fost… să nu mai fi deloc.

Ce ar fi să nu mai pierdem clipa
Ce ni s-a dat, s-o prețuim,
Să ne gândim că viața-i scurtă,
Să nu o umplem cu venin.

Închide ochii, deci… clipește,
Deschide-i și acum privește
La omu-dinăuntru tău
Și omoară tot ce este rău.

Și îngenunche în rugăciune
Pentru o clipă ce o ai
Căci veșnicia e o minune
Ce într-o clipă poți s-o ai.
Emilia Dinescu

RUGĂCIUNE
Oh, Doamne, am venit la Tine,
Cu rugăminți nenumărate
Și-ți mulțumesc, că dintre toate
Ai împlinit ce a fost mai bine
Și ai ales Tu, dintre toate
Care să fie pentru mine,
Ca să te văd numai pe Tine,
De aceea, Doamne-ți mulțumesc!
Și încerc să nu mă răzvrătesc,
Să mă supun și să fiu tare
Căci Tu ai binecuvântare
În suferință și durere
Chiar dacă nu găsesc plăcere,
Eu știu că Tu cureți din zgură
Și suferința-i cu măsură,
De aceea Doamne-ți mulțumesc!
Și încerc să nu mă răzvrătesc.
Oh, Doamne, am venit la Tine,
De poți ca să mă ierți pe mine!
Sunt un copil cam răzvrătit,
Deși Tu veșnic m-ai iubit
Și zilnic Tu ai fost cu mine,
Deși m-am depărtat de Tine,
Tu știi, Doamne, dorința mea,
Să fiu prezentă-n casa Ta!
De aceea, Doamne, strig la Tine,
Privește, Doamne către mine
Și dă-mi curaj, și dă-mi putere
Să mă impun cu a mea, părere,
Zdrobește, Doamne, Tu mândria,
Și folosește a Ta nuia
Ca să fim veșnic mântuiți
Să nu mai fim cei răzvrătiți!
Emilia Dinescu

 DE ZIUA MAMEI
(copiilor mei )
În fiecare zi e ziua mea
Și în fiecare zi sunt împlinită,
E veșnic primăvară în viața mea
Și nu-mi trebuie o zi să fiu sărbătorită.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu că sunt azi mamă,
Am trei bujori, am trei flăcăi de seamă,
Sunt puii mei și mă mândresc cu ei
Chiar dacă pentru voi nu-s cei mai cei.

Nu am nevoie de cadouri scumpe
Căci am bijuterii de mare preț, ei trei,
Cuvintele sunt fade, nu pot rupe
O inimă de mamă, chiar de vrei.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu, privind spre cruce,
Mereu m-a însoțit și nu m-a părăsit,
Mi-a dat copii, povara s-o pot duce,
Prin ei pe mine mult m-a fericit.

Nu am nevoie doar de o sărbătoare
Să simt că-s prețuită pe pământ,
Nu am nevoie doar de o urare
Eu port cu mine în suflet tot ce-i sfânt.

E ziua mamei, zi de zi sărbătorită,
Mă simt perfect de Tine ocrotită
Căci mi-ai dat Doamne, trei copii ca dar,
Nu îmi doresc nimic, decât mai dă-ne har.
Emilia Dinescu

LA MULȚI ANI, ELENA!
Azi e chef și sărbătoare
Într-o casă de români
Căci te-ai născut la zi mare,
Acum mulți ani, să aduni.
A venit un prunc pe lume,
Într-o zi cu ger și frig,
Nu vă spun anii anume,
Dar iubirea eu mi-o strig.
Este sora mea mai mică
Pe care eu o iubesc,
N-are lumea ce să zică,
Eu scriu tot ce îi doresc.
Sora mea, tu ești frumoasă,
Păstrează-ți sufletul pur,
Strânge-n a inimii casă
Tot ce-i bun ca pe un tezaur.
Dumnezeu să te păzească
De necaz și de venin,
Tot El să te ocrotească
De durere și de chin,
Să ai zile fericite,
Sănătate îți doresc,
Dorințele împlinite
Și mai mult, nu mai vorbesc.
Aș vrea să înșir multe, multe
Sentimentele ce sunt,
Dar eu nu-mi găsesc cuvinte
Știu că pare trist și crunt,
N-am cuvinte să pot spune
Cât de mult eu te iubesc,
Vreau ca Dumnezeu s-adune
Cuvintele când grăiesc.
Eu îți doresc fericire,
Dar cum nu e pe pământ,
Fericire și împlinire
Doar cum e în cerul sfânt.
Să ai parte de iubire,
Nimic să nu te rănească,
Să fi plină de împlinire,
Dragostea-n suflet să-ți crească.
Să fi binecuvântată
Azi și mâine îți doresc,
Căci azi e întotdeauna
Mâine… nu se mai sfârșesc.
Mă retrag cu bucurie
Că am reușit să scriu,
Ca să îți transmit eu, ție
Dragostea pe care o știu.
Mă retrag, dar cu speranță,
Astăzi îți spun la mulți ani!
Dumnezeu, știu te răsfață
Cu cei mai fericiți ani.
Emilia Dinescu

COPIILOR MEI
Iertați-mă, copiii mei,
Că v-am furat copilăria,
Erați micuți și erați trei,
Dar n-ați știut ce-i bucuria.
Sunt vinovată, recunosc
De ce ați trăit și ați suportat,
Regretul meu nu are rost
Căci lacrimi multe ați vărsat.
Privesc în urmă cu durere,
Trecutul l-aș îndepărta,
Dar nu mai am nici o putere,
Sper doar să mă iertați cândva.
Luați aminte, luați seama,
Greșeala mea n-o repetați
Căci cu mult drag vă scrie mama,
Să fiți uniți, voi cei trei frați.
Tot timpul să priviți înainte,
Să ignorați tot ce a trecut,
Eu, cu al meu suflet de părinte,
Vă cer iertare… și atât…
Nu am acum, nici o putere
Să vindec răni ce s-au făcut,
Dar Dumnezeu din cer m-ascultă
Căci eu mă rog mereu plângând.
Aș vrea să țineți minte, mamă,
Eu am greșit, regretu-i greu
Dar mă încred și strig întruna
Căci Domnul meu, e Dumnezeu.
Eu am o singură dorință,
Cât voi trăi, mă voi ruga
Să fiți uniți în veșnicie
Voi trei, sunteți familia.
Emilia Dinescu

 AJUTĂ-MĂ
Ajută-mă să nu cârtesc
De răul vieții mă lovesc,
Ajută-mă să nu suspin
Când dau de jale și de chin,
Ajută-mă să mă supun
Și când mi-e greu să mă adun,
Ajută-mă să stau pe cale
Și să-ți aduc doar osanale.
Emilia Dinescu