Intercer – Poezii si editoriale

IERTAȚI-MĂ
Iertați-mă că nu v-am spus
De suferința mea,
Iertați-mă că v-am adus
O suferință grea,
Iertați-mă că n-am putut
Să vă ofer mai mult,
Iertați-mă că n-am știut
Un zâmbet să aduc.
Emilia Dinescu

 AVEREA MEA
Nu am averi să las în urma mea
Doar trei copii, asta-i averea mea,
Îi criticați, nu sunt deosebiți,
Dar eu vă spun, sunt cei mai fericiți,
Căci sunt ai mei și îi iubesc nespus
Și vreau să fie unici, cum v-am spus,
Nu vreau să mă dau mare, să bârfesc,
Dar eu îi văd frumos, căci îi iubesc
Și i-am crescut cum am putut mai bine,
Da, mă mândresc și nu îmi e rușine
Chiar dacă au greșit eu i-am iertat,
Greșelile ce au fost, eu le-am uitat
Ei sunt ai mei, ei sunt averea mea,
Credeți-mă că nu vreau altceva,
De ai averi, de ai palate
Poți să ai visuri multe, spulberate,
Dar eu am doar a mea avere pe pământ
Și o voi iubi și voi striga la Domnul, tot plângând
Căci e averea mea și o vreau în cer
E singura ce o pot avea, nu-i un mister
Căci vom petrece veșnicia impreună
Și vom cânta purtând a cerului cunună.
Emilia Dinescu

LĂSAȚI MĂȘTILE SĂ CADĂ
Lăsați măștile să cadă,
Vă rog, nu le mai purtați,
Domnul nostru vrea să vadă
Fața noastră, nu vrea falși.
Domnul astăzi, ne cunoaște,
Știe ce și cum suntem,
Dar vrea să lăsăm minciuna
Și ranchiuna… și mândria,
Tot ce e mișel…
Emilia Dinescu

PE CĂRĂRI STRĂINE
Rătăcesc pe cărări pustii,
Departe de casă eu sunt,
Nu mai e mult și ai să vii,
Dar am prins rădăcini pe bătrânul pământ.

Ne place aici, cu păcat ne hrănim
Și lumea în noi a pătruns,
Dragostea noastră profundă s-a dus,
Iubirea de Tine a murit.

Dormim și visăm c-ai să vii,
Știm, cunoaștem Cuvântul, ce-ai zis
Uleiul din candele e puțin,
Pe cărări străine rătăcim.
Emilia Dinescu

DIZABILITATE
O persoană cu handicap e desconsiderată
Deși luptă ca lumea să nu vadă
Defectele ce trupul îi cuprind
Și sentimente multe-n suflet sting.

Un loc de muncă poate ne dorim,
Dar să ieșim în față ne sfiim,
Un loc de muncă chiar de îl avem,
Muncim pe rupte, dar marginalizați suntem.

Dorim s-avem familii, să fim în rând cu toți,
Dar stăm în banca noastră, suntem luați de proști,
Dorim să fim părinți, s-avem copiii noștri,
Dar nu suntem lăsați… căci parc-am fi ai voștri.

Luptăm în viața noastră, luptăm ca să trăim,
Prin vene avem sânge ca voi, n-avem venin,
În piepturi avem inimi și sentimente-n noi,
Dar nu știu, ce anume a creat acest război.
Emilia Dinescu

 DURERE
Dezamăgiri cumplite mă cuprind,
În suflet amintirile se aprind,
Durerile ce în cenușă le-am închis,
Au înviat; un foc puternic m-a cuprins.

Aș fi dorit ca visele ce le-am trăit,
Speranțele ce-n suflet mi-au nutrit,
Să se împlinească, dar m-au părăsit
Atunci când tu, durere m-ai lovit.

M-au înșelat acei ce i-am iubit,
Am vrut să iert, să uit, dar m-am mințit,
Atunci când tu iubești și ești lovit,
Rămâi c-un gust amar, căci ești rănit.
Emilia Dinescu

TE IUBESC, ANA
I-am îngăduit gândului să zburde
Prin file îngălbenite și foi ude,
Am căutat mesajul potrivit,
Dar iartă-mă, te rog, nu l-am găsit.
M-apuc să scriu, cuvinte nu găsesc
Căci rimele eu astăzi le trăiesc,
Aș vrea să curgă și să scriu ce simt,
Dar dragostea în vers n-am să cuprind.
Nu sunt cuvinte pentru tine, draga mea,
În care să pot exprima ceva,
Sunt sentimente care se întâlnesc
Și se cuprind în simplul te iubesc.
Cu dragoste încerc să împletesc
Un vers, să-ți spun tot ce-ți doresc,
Dar Dumnezeu mi-e martor, eu nu reușesc,
Să trec peste cuvântul te iubesc.
Te port în rugăciune, draga mea
Și vreau ca Dumnezeu să fie-n viața ta,
Să te-nsoțească oriunde ai fi,
Să-ți pregătească multe bucurii.
Și aș vrea ca să mă ierți dacă greșesc
Acum, în suflet, aș vrea să pășesc,
Să șterg ce a fost urât, să pun numai frumos
Căci tu ești pentru mine un dar prea prețios.
Ești sora mea cea dragă, balsam alinător
Și aș vrea ca veșnicia să nu cunoască dor,
De aceea o rugăciune mereu am să rostesc
Și voi striga întruna să știi că te iubesc.
Chiar dacă-n versu-acesta
Eu n-am spus la mulți ani,
Mă rog și cer întruna
Să fie o veșnicie….
Emilia Dinescu

 DORUL
Dorul azi mă asuprește,
Inima simt că pocnește,
Sunt pustie, nu trăiesc
Doar prin viață mă târăsc,
Sunt buimac, al nimănui,
Dorul meu cui să îl spui?!…
Emilia Dinescu

M-AM PIERDUT
M-am pierdut printre rânduri,
M-am pierdut printre gânduri,
Aș vrea să mă regăsesc,
Dar nu îndrăznesc…
Mă sperie tot ce sunt eu,
Mă sperie ce am devenit
Căci drumul eu am rătăcit,
Sunt pustiit…
Emilia Dinescu

 SOARELE
În această dimineață
Soarele ne mai răsfață,
Brațele-i ne îmbrățișează
Și căldură ne donează,

Noi nu-i dăruim nimic,
Soarele ne e amic,
El ne dă, el dăruiește,
De la noi, el nu primește.

Tot așa, Hristos mereu
Ne primește, tot mereu
Chiar dacă noi tot greșim,
Ne așteaptă să venim.
Emilia Dinescu