Intercer – Poezii si editoriale

 DE CE?
De ce?
De ce mi s-au spulberat visele?
De ce mi s-au năruit speranțele?
De ce acum eu nu mă regăsesc?
De ce? De ce?
De ce deși sunt goală, astăzi mai trăiesc?
De ce s-au rupt și gânduri și speranțe?
De ce e viața asta un eșec?
De ce? De ce?
Emilia Dinescu

AJUTĂ-MĂ
Doamne, sunt atât de murdară
Căci n-am privit la Tine, ci în jur,
Ajută-mă la Tine să vin iară,
Ajută-mă o, Tată să m-adun,
Să las eu lumea și deșertăciunea,
Să las ce-i dulce acum, dar mai amar apoi,
Ajută-mă să vin la Tine, Tată,
E pace-n lume, dar eu am un război.
Emilia Dinescu

DURERE
Cu inima zdrențe,
Doamne, la Tine am strigat,
Nu am înțeles de ce anume
S-a întâmplat, ce s-a întâmplat,
Trec la odihnă tineri
Și mame azi se duc,
Plâng și nu știu Isuse,
De pot să trec… să uit
Căci în țărână-s Doamne
Au fost… și nu mai sunt…
Emilia Dinescu

UNDE EȘTI COPILĂRIE?
Unde ești copilărie?
Unde ai plecat?
Mi-ai promis demult, chiar mie
Că n-ai să mă lași,
Ai să fi cu mine o vreme,
În vremea de încercare,
Vreau să fiu copil tot timpul
Inima mă doare…
Emilia Dinescu

 REALITATEA ZILEI DE AZI
Realitatea zilei de azi mă înfioară,
Cum putem să trăim fără să ne doară
De tot ce moare-n jur, ce moare-n noi,
Suntem părtași la groaznicul război.
Suntem tirani cu inima de gheață,
Ne bucurăm că viața ne răsfață,
Dar ce trăim nu-i viață, e doar înșelăciune,
Privește, vezi ce eu nu știu a spune.
Emilia Dinescu

 ÎMI PARE RĂU
Îmi pare rău de ți-am greșit,
Copil frumos de odinioară,
Mă întreb eu unde te-am pierdut,
Mă întreb, poate a mia oară…
Emilia Dinescu

MI-ADUC AMINTE
Mi-aduc aminte de copilărie,
Mi-aduc aminte de tot ce a fost frumos,
Priveam în jur adulții și-mi spuneam eu, mie
Eu n-am să fac așa, nu are rost…
Vedeam greșeli și nedreptăți pe față,
Credeam că eu n-am să greșesc nicicând,
Dar unde e copilăria noastră,
S-a dus… și acum mă văd ades, căzând.
Emilia Dinescu

IERTAȚI-MĂ
Iertați-mă pentru tot ce v-am greșit,
Îmi pare rău dar nu am reușit,
Să fac nimic pe acest pământ, cât am trăit,
Nimic util… am eșuat și am greșit.
Am avut planuri, am avut vise
Și idealuri multe eu mi-am făurit,
Dar n-am avut putere să le duc la capăt,
La fel ca visele, ușor eu am murit.
Emilia Dinescu

 AM OBOSIT
Am obosit
Să lupt de una singură
În această junglă, numită viață,
Nu am vrut decât puțină iubire
Dar… nimeni nu m-a iubit.
Emilia Dinescu

IN MEMORIAM, MIRABELA
Tată ceresc, cu lacrimi azi la Tine am strigat,
Cerusem o minune, dar nu s-a întâmplat,
Speram să fie bine și să ne bucurăm,
Dar azi mergem cu toții ca să o îngropăm
Pe fata cea senină cu zâmbetul pe față,
Cu vorba ei cea lină și azi parcă răsfață,
Dar Doarme, odihnește, micuța în sicriu,
Noi multe nu înțelegem, dar Doamne, Tu ești viu,
Te rog, Doamne, ai milă și lacrima ne șterge
Căci știm că ea nu-i moartă, ci doar se odihnește,
A încheiat durerea, a încheiat și chinul
Așteaptă învierea, căci Tu aduci seninul.
Durerea ne e mare și azi cu toți jelim,
Dar va veni un mâine când o să ne întâlnim
Căci vei veni pe ceruri, ne vei lua acasă
Vom sta o veșnicie cu Mirabela noastră,
Vom povesti cu toții, cum pe pământ făceam
Și îmbrățișarea caldă cu drag noi ne-o dădeam,
Vom fi o veșnicie cu Tine-n sărbătoare
Chiar dacă azi noi mergem prin greaua încercare,
Noi mergem cu speranță căci ai făgăduit
Și știm că moartea-i somnul, nu este un sfârșit.
Eu plâng acuma Tată și nu pot să înțeleg,
Dar știu că-n veșnicie Părinte, Tu ești drept
Și știu că Mirabela se va trezi la viață,
Coroana o așteaptă… durerea ne înhață
Și sufletul e zdrențe și ochii lacrimi n-au,
Dar știu că-n veșnicie copii Tăi toți stau,
Cu Tine ei de-a pururi în veșnicii vor fi,
Ajută-mă, Părinte să văd această zi,
Ajută-mă pe mine și pe toți frații mei
Ajută-ne Isuse, să fim în cer cu acei
Ce alergarea pământească au încheiat,
Nu au murit Părinte ci doar au încetat,
Pământul lacom Tată pe mulți i-a înghițit,
Dar nu este acesta, nu-i tragicul sfârșit
Căci va veni învierea, din somn îi vei trezi
Pe toți acei ce Doamne, te-au așteptat să vii.
Emilia Dinescu