RUGĂCIUNE
Doamne, Dumnezeul meu,
Sunt vas slab și cad mereu,
Dar Tu lângă mine ești
Când mi-e greu mă sprijinești.
O clipă nu m-ai lăsat
Deși eu, te-am neglijat,
Tu nu m-ai abandonat,
M-ai luat și m-ai salvat
De păcatul meu murdar
Și mi-ai dat viața în dar.
Emilia Dinescu
UN PROVERB
Un proverb spune mereu,
Ce poate ți-e cel mai greu
Să accepți și să primești,
Afli poate cine ești…
Un proverb spune așa,
Vezi ce ai în preajma ta
Căci cu cine te însoțești,
Îți arată cine ești.
Alungă omul ursuz,
Dar nu îl privi de sus,
Să zâmbești este ușor
Când ai alt însoțitor.
Ai grijă cu cine te aduni,
Să nu te afunzi în minciuni,
Rămâi calm și relaxat
Lângă un prieten adevărat.
Dacă vezi că este greu
Să îți afli al tău eu,
Nu te lăsa dirijat
Căci poți merge spre păcat.
Continuă să zâmbești
Când spre rău vrei să bârfești,
Mai bine taci și zâmbește
Și astfel răul oprește.
Fi așa cum trebuiește
Chiar dacă altul lovește,
Rămâi ferm pe a ta cale
Vorbele se duc la vale.
Ai grijă deci cum pășești,
Vezi ce faci și ce vorbești
Căci ușor ești tras în jos,
Domnul nu te vrea fricos.
Fi model și fi cinstit
Căci nimeni nu și-a dorit
Să aibă un prieten fals
Gata… acuma… eu te las.
Emilia Dinescu
RUGĂCIUNE
Într-un cuib, o vrăbiuță,
Puișorii și-a crescut,
Îi creștea-n a sa căsuță
Nu visa că au trecut
Anii peste casa-i mică
Și puii ei s-au mărit.
Nu visa că timpul trece
Și puii curând, curând
Vor ca zborul să-și încerce
Și îi va vedea plecând.
Dar curând puiul cel mare
Aripile și le-a întins
Căci el a învățat să zboare
Și nu vrea să fie învins
Nici de vânturi, nici de ploaie,
Nici de razele de soare,
Nu-i nimic să îl doboare
Căci visează ca să zboare
Singur pe întregul pământ.
……………….
Doamne, strig la Tine acuma,
Cuibul îmi rămâne gol,
Pleacă puiul meu cel mare,
Nu știu de mai pot să dorm…
Te rog Doamne, Tu veghează-i
Zborul pe acest pământ
El, Doamne se înstrăinează,
Să nu uite ce e sfânt,
Să nu uite casa-n care
Cu dragoste l-am crescut,
Tu, Doamne l-ai făcut mare
Lângă Tine aș vrea să-l știu
Cât suntem pe acest pământ.
Emilia Dinescu
PLÂNGE MAMA
Astăzi mama stă în rugă,
Lacrimi multe a vărsat
Perna-i este mereu udă
Căci ruga-i nu a încetat.
Strigă mama-n rugăciune
Cu durere și mult dor
Varsă a ei amărăciune,
Cine crede că-i ușor
Să vină la Domnu-ntruna
Cu al său fiu risipitor?
Este mama întristată
Căci fiul s-a rătăcit,
A plecat în lumea mare
Și la ea n-a mai venit,
A plecat pe căi străine
Calea dreaptă n-a ales,
A ales să meargă-n lume
Să dea vieții un nou sens.
Este mama îndurerată
Și plânge cu amar mereu
Căci ar vrea să-l vadă îndată
Că s-a întors la Dumnezeu
Fiul ei ce e departe,
Departe de tot ce-i sfânt,
Plânge mama îndurerată
Pân’ coboară în pământ.
Emilia Dinescu
Când privim smeriți la Cruce
dragostea fără egal,
cerul peste noi aduce
ploaie tainică de har.
Ce căldură ne unește
umăr lângă umăr stând?
Ce fior în inimi crește
mâna celorlalți strângând?
Cine lacrima ne șterge,
ne ajută la poveri,
de ni-e greu alături merge,
ierni transformă-n primăveri?
Numai dragostea frățească
ne adună să cântăm,
să primim pâinea cerească,
rugi spre Domnul să-nălțăm.
Mai presus decât credința
și speranța, cânt voios,
sau răbdarea, biruința,
este dragostea-n Hristos! Amin!
Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie