GURA LUMII
Gura lumii s-o oprești,
N-ai să poți, chiar de dorești
Căci e slobodă și rea
Și cu bârfe multe-n ea.
Din țânțar, fac armăsar,
Dar nu spune nimic clar,
Vorba mult o înflorește,
Fapta bună mâzgălește,
Adevărul îl îngroapă
Și după minciună sapă.
Ce e bun, e aruncat,
Răul nu e criticat,
Ba pare ca e înălțat
Când în bârfă e băgat.
Te rog, nu te supăra,
Bârfa lumii nu e rea,
Rău e omul ce bârfește
Căci deloc el nu gândește
Când pe altul a rănit,
Un destin a otravit,
Când pe altul a criticat
Pe sine s-a judecat.
Emilia Dinescu
IARTĂ-MĂ, COPILUL MEU
Iartă-mă, copilul meu,
Iartă-mă că mă stresez
Când tu pleci în lumea mare
Și nu știu unde ai mers.
Iartă-mă, îți spun întruna
Căci nu am luptat de ajuns,
Dar eu știu în viață una,
Te-am făcut să trăiești sus.
Iartă-mă că ți-am greșit,
Ți-am greșit că te-am iubit,
Te-am iubit și te-oi iubi
Câtă viață voi trăi.
Iartă-mă, nu te-am condus
Cum m-a învățat Isus,
Din iubire am greșit
Căci pe Tine te-am dorit.
Iartă-mă căci pe pământ
Am avut un singur gând,
Să te am lângă Hristos,
Să fi veșnic bucuros.
Iartă-mă, băiatul meu,
Dar tu știi că mi-este greu,
Viața asta o trăiesc
Pentru cer vreau să te cresc.
Iartă-mă că am greșit,
Dar eu știu, ți-am oferit
Tot ce-n lume am avut
Căci mai mult nu am putut.
Iartă-mă, eu mă căiesc,
Dar tot binele-ți doresc,
Vreau să fim o veșnicie
În a Sa împărăție.
Iartă-mă, copilul meu,
La Hristos eu strig mereu
Să îți dea înțelepciune,
De pe drumuri să te adune.
Iartă-mă, dar cât trăiesc,
Eu atâta îmi doresc
Să te vad că îți dorești
Cu Isus tu să trăiești.
Iartă-mă, n-am reușit,
Să te cresc cum am dorit,
Dar de acum mă rog mereu
Să-ți vorbească Dumnezeu.
Iartă-mă, am eșuat,
Te-am crescut, te-am educat,
Dar în lume ai plecat,
Doamne, cât am lăcrimat.
Iartă-mă, copilul meu,
Sufletu-mi în piept e greu,
Vreau să te știu mântuit
Doar așa ești fericit.
Iartă-mă dacă tu poți,
Dar eu v-am iubit pe toți,
V-am iubit și v-oi iubi
Câte zile-oi mai trăi.
Emilia Dinescu
REALITATEA DE AZI
Doamne, eu nu m-am rugat,
Pe față nu m-am spălat,
Ochii decât îi deschid,
Internetul îl aprind,
Intru și chiar navighez
Și m-apuc doar să postez,
Viața mea e virtuală
Unde e viata reala ?!
Doamne, unde m-am pierdut
Căci mult am mai decăzut
Dacă nu sunt conectat
Pot să spun, că sunt ratat.
Conectat doar la rețea,
Vreau să fie viața mea
La rețeaua Ta divină
Umple-mă, Tu cu lumină.
Te rog, Doamne, dă-mi putere
Să plec din a mea cădere,
Să trăiesc cu adevărat
Căci pe mine m-ai salvat.
Emilia Dinescu
TU ȘI EU
Când pe pământ ai venit
Pentru mine te-ai jertfit
Pentru că Tu m-ai iubit
Încă de la început.
Inima în piept ți-ai rupt,
Dar eu, Doamne, n-am știut
Și am mers pe drumul meu
Eram singur, mi-era greu,
Erau spini și mărăcini,
N-auzeam cum Tu suspini,
Eu credeam că-s fericit,
Dar eram nenorocit,
Mă credeam tare-n putere,
Nu vedeam a Ta durere,
Inima Tu mi-ai atins
Și eu ochii am deschis,
Te-am văzut și te-am primit,
Doamne, cât m-ai mai iubit.
Emilia Dinescu
POEZIE
Agonie-n poezie,
Versuri multe lumea știe,
Eu prin vers vreau să slăvesc
Pe Isus ce m-a salvat,
Căci El m-a răscumpărat,
Pe Isus ce s-a jertfit
Ca eu să fiu mântuit,
Căci Isus e Salvator
Și de El mi-e tare dor.
Și de scriu o poezie,
Slavă îți aduc doar Ție
Căci eu multe am greșit,
Dar pe cruce ai murit,
Tu păcatul mi-ai luat
Și pe mine m-ai salvat.
Emilia Dinescu