Intercer – Poezii si editoriale

 GÂNDURI
Sunt tristă,
O tristețe ce-mi omoară sufletul,
Port inima înfășurată în batistă,
Sunt tristă,
Căci inima-mi azi a cedat,
S-a spart
Ca un vas de alabastru curat
Ce nu a mai suportat.
Emilia Dinescu

COPII MEI
Copii-s bucuria vieții mele,
Prin ei simt că trăiesc cu adevărat
Chiar dacă n-au făcut doar bune, ci și rele,
Eu știu că Dumnezeu prin ei m-a binecuvântat.
Chiar dacă mi-au greșit eu i-am iertat
Căci dragostea de mamă iartă întotdeauna
Și eu mă rog la Tatăl meu ceresc
Să-i văd cum cresc și-n cer să-i întâlnesc.
Emilia Dinescu

În încercare sau ispită,
sub mari poveri și întristare,
mâna aceea răstignită
ridică totul ca pe-o floare.

„Eu sunt cu tine, nu te teme,
sunt ajutor ce nu lipsește,
când omenirea-ntreaga geme
doar brațul Meu nu obosește.

Și Eu am plâns, sunt lângă tine.
Dureri adânci și lupte grele,
le-am biruit să-ți fie bine,
păcat să nu te mai înșele.”

Azi glasul Lui clar prin credință
speranță e strălucitoare,
când drumul e prin suferință
alină trup, suflet ce doare.

Prezența Sa alungă frica,
îngrijorări și îndoială.
Da, tu ești fiul Său, ești fiica,
lucrarea Lui cea mai specială. Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

STRIGĂT
În derivă,
Rătăcită,
Alerg
Speriată,
Îngrozită,
Doresc salvare
De la Tine,
Isuse Hristoase,
Prietenul meu,
Fratele meu,
Mântuitorul meu.
Emilia Dinescu

Ești inimă și ești simțire,
fragilă, fină, delicată,
atât de dulce, blândă fire,
dar și furtună câteodată.

Enigmă ești și zână bună,
un vis frumos în viața noastră,
pe cer cu stele ca o lună,
regină ești și floare albastră.

Parfumul tău lasă în urmă
fapte de caldă bunătate
spre cei din jur sau mica-ti turmă
cununi de pietre minunate.

Un cânt voios ți-e casa dragă
iar zâmbetul – izvor de pace,
neobosită ziua-ntreaga,
lumini pe cale tu vei face.

Pe chipul tău vedem răbdare,
lacrimi, perseverență, milă,
iubire-adanca jertfitoare
femeie fiind sau o copilă…

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

IUBIREA CE O PORT
Nimeni nu-mi înțelege iubirea,
Iubirea ce eu veșnic ți-o port,
O port cu mine în suflet totdeauna,
Totdeauna o port și sper și aștept,
Aștept ca să simți și tu ce-i iubirea,
Iubirea ce veșnic ți-o port,
O port în inima-mi zdrobită de tine,
De tine… De mine… Eu nu mai pot.
Emilia Dinescu

 MOTIVAȚIE
Deunăzi când m-am trezit,
Să scriu în versuri m-am gândit,
De ce mereu vă plictisesc
Cu gândul meu cel prea firesc.
Cei dragi și care m-au iubit,
De mult o joacă au pornit
Ca să mă scoată din rutină
Să văd că nu sunt o ruină.
Un gând, un vers ei mi-au trimis
Și am citit tot ce mi-au scris,
De eram jos, mă ridicam,
De eram sus, mă coboram.
Primeam un gând de încurajare
Când mă aflam în grea încercare,
Primeam un vers mai ticluit
Știam că Domnul mi-a vorbit,
Așa eu gândul ce-l citeam
Cu drag spre tine-l trimiteam,
Să te ridic de ești căzut
Cu vorba bună să te ajut.
Nu este un joc, este real
Chiar de mesajul e banal
Cel ce l-a scris a vrut să fie
Mai mult decât o poezie,
A pus în el dragostea toată
Și rugăciunea e înălțată
Căci ce e scris nu e-n zadar
Ci doar trimis ca un scump dar,
Revin cu scuze și iertare
De ți-am greșit, să știi, mă doare,
Am vrut prin vers să îți vorbesc,
Nu mi-am dorit să te rănesc.
Am vrut un gând de încurajare
Să îți trimit printr-o scrisoare
Am vrut să-ți spun, ești important
Printr-un cuvânt nu prea savant.
Emilia Dinescu

SCRISOARE
Ochii mei nu mai pot plânge,
Lacrimi multe au vărsat,
Plânge inima-mi cu sânge
De durerea ce am purtat.

Am trăit doar cu speranța,
Am sperat doar în zadar,
N-am dorit nimic în viață
Doar iubirea ta ca dar.

Nu mai pot să plâng acuma,
Lacrimile mi s-au scurs
Inima-mi plânge întruna
Căci iubirea nu-i de ajuns.

Am sperat c-a mea iubire
Să te aducă doar spre mine,
Dar n-am avut fericire
Să te am veșnic pe tine .

Te eliberez acuma,
Nu-ți mai cer să mă iubești,
Vreau să trăiesc cu iubirea,
Iubirea ce o nutresc.
Emilia Dinescu

SUNT MOARTĂ
Sunt tristă,
Sunt moartă,
O moartă vie.
Durerea e mare,
Sufletul mi-e zob,
Sunt moartă,
O moartă vie.
Emilia Dinescu

 INIMA MEA
Mi-e inima de lacrimi plină,
Dar ochii nu mai vor să plângă
Și plânge sufletul din mine,
Tristețea mea hai și-o alungă.

De azi eu nu mai sunt completă,
Am inima doar bucățele,
Din ea lipsesc bucăți imense
Și lacrimile încep să verse.
Emilia Dinescu