Intercer – Poezii si editoriale

 RESPIRI RUGĂCIUNE
Respiră sufletul,
Respiră gândul,
Respiră inima,
Prin rugăciune,
Respiri și tu
Respirația cerului,
Fără de ea
Nu ai exista,
Nu ai trăi,
Tu, ca un om
Plin de conștiință
Și de voință.
Emilia Dinescu

VIAȚA MEA
Demult, eu am venit pe lume într-o toamnă,
N-am fost dorită decât de a mea mamă
Apoi, un tată eu pe lume am avut
Și lângă patru frați mai mici, eu am crescut.
Eram beteagă și din ce creșteam
Eu, complexată și închisă în mine deveneam
Căci am plecat la școală, copiii mă jigneau,
Ei îmi spuneau bastard; sau șchioapa mă strigau,
Dar am crescut și am vrut să învăț
Căci mă vedeam învățătoare, copii să răsfăț,
La pedagogic însă, nu am fost primită
Căci eram șchioapă și de sport eram scutită,
Așa că eu liceul l-am făcut, l-am terminat
Și apoi ca vânzătoare la magazin eu am lucrat,
Spuneam că niciodată n-am să mă mărit
Până în clipa când pe el l-am întâlnit
Și-n sufletul meu trist, el loc gol a găsit
Și totul s-a schimbat căci m-am îndrăgostit
Și doar după o lună ne-am și căsătorit.
Anii au trecut, timpul trecea,
Dragostea noastră creștea și ea
După un timp, când Domnul a vrut
Primul băiat eu l-am născut,
Ca după doi ani, chiar de Crăciun
Încă un baiat în brațe am avut.
Eram fericită și împlinită
De soț și copii eram mult iubită,
Când nu mai credeam și nu mai visam,
Aflat-am că-n pântec un suflet purtam
Și după mult chin și multă durere,
Domnul m-a binecuvântat și mi-a dat putere
Să nasc un băiat, ca el să trăiască
Și dragostea-n casă să se înmulțească.
Sunt fericită și împlinită
Căci am casa plină și sunt mulțumită,
Ce pot să mai fac, decât să-mi doresc
Ca pentru cer băieții să-i cresc
Și împreună pe veci cu Isus să trăim
Și o veșnicie cu Isus să povestim,
Iar versurile ce le-am scris și am visat
C-am să le public, chiar de nu le-am publicat
Să le citesc, să le recit, o veșnicie
Căci viața mea, am scris-o în poezie
Și chiar de au fost necazuri și durere,
Eu am trecut prin toate cu plăcere
Căci am gândit că pe pământ de-i bine,
Isuse, n-o să te aștept pe Tine
Și am gândit că crucea mea nu-i grea,
C-ai dus-o Tu, întâi la Golgota,
De aceea, în urmă când privesc
În viata mea, pe Domnul îl zăresc
Și atunci când sufeream și greu mi-era,
Eu știu că Domnu-n brațe mă purta
De aceea ce am trăit, am povestit
Căci știu că Domnul, tare m-a iubit
Și-n locul meu pe cruce a murit
Și știu că-n veșnicie El mi-a pregătit
Un loc și un corp cum nu sunt pe pământ,
De aceea, cu credință astăzi îl aștept
Căci știu că este bun și este drept
Și știu că ne-a promis și ne-a făgăduit
Că de-om avea credință până la sfârșit,
El ne va răsplăti cu viața cea cerească,
Doar proștii și mișeii nu pot să o dorească.
Eu îmi doresc, aștept ca Domnul meu să vină
Și să mă ia cu El în țara de lumină.
Emilia Dinescu

 PLOAIA DUHULUI SFÂNT
Cerul plânge peste pământul însetat,
Plouă mărunt peste întregul sat,
Trimite ploaia Duhului Tău sfânt
Peste poporul Tău, în rugă așteptând,
Așa cum plouă în grădină și-n livadă
Ca rodul să se facă, să se coacă,
Așa trimite ploaie de Duh Sfânt
Peste ai Tăi copii ce așteaptă, tot cântând.
Emilia Dinescu

RUGĂ PENTRU FAMILIE
Doamne, adună-mi Tu lacrimile
Căci Tu le știi, câte-s vărsate
Și împlinește-mi rugile
Căci, Tu știi numele strigate
Și adună-mi rudele
Căci sunt toate împrăștiate.

Adu-le, Tu, la casa Ta,
Pe mama mea, surorile,
Adună Tu în turma Ta,
Pe tatăl meu și fratele
Și te rog, Doamne, nu-l uita
Pe cel mai mic și bolnăvior – tot fratele.

Te rog, adună-n turma Ta,
Băieții ce Tu mi i-ai dat
Și te rog, Doamne, nu-l lăsa
Pe tatăl lor, soțul meu drag,
Pe mama lui, e soacra mea
Și sora lui, cumnata mea.

Adună-mi, Doamne, rudele,
Pe nepoței și verișoare,
Mătuși și unchi și verișori,
Adună-i Tu la casa Ta
Pe toți cei din familia mea,
Să fim în cer cu toți aș vrea.
Emilia Dinescu

 ÎL LAUD PE DOMNUL
De mi-aș aduna gândurile
Ce rătăcesc aiurea, fără rost,
De mi-aș găsi cuvintele
Ce stau îngrămădite, parcă-n glas,
Aș lăuda zilnic pe Domnul
Și tot îl laud… nu mă las,
Deși gândurile-mi rătăcesc
Și vorbele nu le găsesc,
Îl laud doar cu inima
Căci El s-a cuibărit în ea.
Emilia Dinescu

VREAU SĂ POVESTESC
Îți mulțumesc că sunt
Călător pe pământ,
Dar vreau să călătoresc
Și țelu-mi să împlinesc,
Să spun tuturor
De al meu Salvator
Care s-a jertfit,
Pe cruce a murit
Ca eu să trăiesc
Și să povestesc,
Să spun că a înviat
Și apoi s-a înălțat,
Curând va veni
Aceasta s-o știi,
Căci El ne-a promis
Și așa este scris.
Emilia Dinescu

CA STELELE SĂ LUMINEZ
Ridic privirile spre cerul înstelat
Și văd minunile din spațiul ce-ai creat,
Sunt stele miliarde pe bolta cerească
Și toate luminează ca să-ți mulțumească.

Eu cum să-ți mulțumesc că m-ai creat
Într-un mod atât de simplu, dar de minunat,
Ajută-mă să luminez ca stelele din univers
Și slavă să-ți aduc prin al meu vers.
Emilia Dinescu

AJUTĂ-MĂ
Doamne, ajută-mă să mă ajut pe mine,
Ajută-mă să mă ridic când cad,
Ajută-mă să mă ridic, să nu mai cad,
Ajută-mă să fiu dup-al Tău plac,
Ajută-mă ca voia Ta să fac,
Ajută-mă la cruce eu să vin, să stau,
Ajută-mă ca lângă tronul Tău să stau,
Ajută-mă cu Tine-n veci să fiu.
Emilia Dinescu

IUBIREA TA
Tu nu iubești păcatul,
Iubești pe păcătos,
Ce pot să spun, acuma
Nimic nu-i mai frumos
Decât iubirea toată
Pe care Tu ne-o dai,
Privind în urmă, Tată,
Eu văd că mereu stai
Lângă copilul care
N-ascultă, e răzvrătit
Și aștepți cu a Ta răbdare
Să fie mulțumit
Căci îl iubești, o, Tată,
Cât e de păcătos
Și-l vrei în a Ta turmă
Pe micul om fricos.
Emilia Dinescu

ÎȚI MULȚUMESC
Îți mulțumesc pentru această dimineață minunată,
Mirosu-mbietor cu care teiul mă îmbată,
Natura e sublimă, grădina frumos îmbrăcată,
Îți mulțumesc că soarele pe cer se arată.
Cu toate astăzi, Tu m-ai binecuvântat
Ca să înțeleg că deși eu n-am meritat,
Tu m-ai iubit, nu m-ai uitat
Și semnele acestea mi le-ai dat.
Îți mulțumesc și-ți spun că te iubesc,
Natura toată în jur eu o privesc
Și-n toate, doar pe Tine te zăresc
De aceea, eu nu pot decât să-ți mulțumesc.
Emilia Dinescu