Intercer – Poezii si editoriale

NU MERIT NIMIC
Cu ce rugăciune să vin la picioarele Tale?
Nu merit nimic din binecuvântările Tale,
Nu merit nimic, dar Tu te-ai jertfit
Și-n locul meu pe cruce ai murit,
Nu merit nimic, dar mult mai binecuvântat
Și haina-mi murdară Tu, azi mi-ai spălat,
Nu merit nimic, dar Tu mi-ai dat har
Și o viață curată mi-ai dat Tu, în dar.
Emilia Dinescu

TE-AM RĂSTIGNIT
Doamne și azi ca și ieri, te-am răstignit,
Eu cu păcatul meu te-am biciuit,
Coroana cea de spini pe cap ți-am pus
Și cu o suliță eu te-am împuns,
Eu te-am rănit și apoi te-am judecat,
Eu fost-am azi în locul lui Pilat,
Eu, păcătosul, sentința ți-am dat,
Te-am răstignit cu al meu păcat.
Emilia Dinescu

 DOAR DUMNEZEU
Maude Royden spunea:
„Când nu ți-a mai rămas nimic decât Dumnezeu,
atunci ai realizat pentru prima dată
Că Dumnezeu îți este de ajuns. ”
Atât de mult îmi plac aceste gânduri
Căci le-am notat pe aceste rânduri
Și-n viața mea, eu multe am văzut,
Aceste vorbe însă, le-am crezut
Căci însuși eu le-am experimentat
Și adevărul acesta am aflat,
Când nu mai ai nimic, doar Dumnezeu
În viața ta, e singurul tău zeu.
Emilia Dinescu

 ÎNVAȚĂ ȘI APLICĂ
Cel ce învață legile înțelepciunii
Fără să le transpună în viața lui,
Se aseamănă cu un om care își ară ogorul,
Dar uită să semene sămânța.
Degeaba înveți să faci loc minciunii
Căci nu ești cu nimic de folos nimanui
Și ce ai învățat nu aduce folosul
Nici ție, nici celui ce vrea biruință.
Deci ia seama bine și fii înțelept,
În viață aplică doar ce este drept
Și astfel tu singur, apoi vei vedea
Rodul ce-l aduce învățătura ta.
Emilia Dinescu

SUNT O PROBLEMĂ
Eu mă gândesc că nu sunt o problemă
Ca Ieremia, Pavel sau chiar alții,
Sunt o problemă că îmi critic frații
Și pe Isus îl supăr și-l jignesc
Ba chiar, cu mâna mea eu îl lovesc
Căci nu zidesc, nu construiesc,
Cu mâna mea îl răstignesc
Când frații eu ușor, azi îi bârfesc
Și relele din mine nu le mai zăresc.
Emilia Dinescu

Voi străjeri ce-n așteptare
stați pe ziduri în credință,
Și cu bucurie mare
țineți steag de biruință,

Zorii luminoși se-arata,
Împăratul nostru vine,
Sunați azi în lumea toată
salvare pentru oricine!

Strigați dar cu voce tare
să se-auda-n lung și lat,
Pregătiți-va popoare,
lăsați-va de păcat!

Judecata peste lume
vine aspră cu grăbire,
Nimeni nu mai poate spune
că n-a fost timp de gândire.

Iubire dar și dreptate
sunt în cer ca temelie
Tronului de bunătate,
de sfințenie, măreție.

Nu tăceți, de aur clipa,
orice muritor să știe,
Să se-ascunda sub aripa
Celui Sfânt ce va să vie!

Obosiți de ceasuri grele,
de-aparenta-ntarziere,
Nu dormiți, priviți la stele,
rămâneți tari în veghere!

În curând Domnul revine,
gata stați la datorie,
Bucuros va lua cu Sine
străjeri cu credință vie! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

 SUNT LUCRURI
Sunt lucruri despre care nu poți vorbi,
Sunt lucruri pe care nu le poți povesti
Și nu că n-ai vrea, dar nu-ți găsești cuvintele
Sau poate-s prea multe și nu-ți ajung clipele,
Căci timpul ce-l ai e trecător
Și o clipă când trece ești muritor,
Sunt lucruri și fapte ce-ți cer veșnicia.
Emilia Dinescu

MĂ ÎNTREB
M-am trezit în astă dimineață
Și parcă mi-am văzut trecutu-n față
Și mă întreb, eu dacă nu mă mai trezeam,
În Cartea vieții numele oare-mi găseam?
Și mă întreb, de eram mântuită
Sau în Carte eu nu eram găsită?
Și mă întreb, oare cu a mea credință,
Am încheiat cu Domnu-o juruință?
Și mă întreb de merit să trăiesc,
În veșnicia care mi-o doresc?
Și mă întreb de merit jertfa Ta,
Ce s-a produs, în locul meu pe Golgota?
Emilia Dinescu

SEMĂNĂTORUL
E soare, ce bine miroase afară,
Miros de primăvară; pământ proaspăt arat,
Gata de semănat; sămănătorul vine,
Sămânța pune-n glie; așteaptă apoi să crească,
Pământul să rodească și rodul să adune,
Hambarul să îl umple; la iarnă ca să aibă
Ce pune în desagă; să plece apoi la târg
Pentru un bun câștig; apoi la primăvară
Să semene iar; e soare, ce bine miroase afară.
Emilia Dinescu

 TRECUT
Avem trecutul, dar nu învățăm,
Ne temem să nu-l repetăm
Căci în trecut multe am greșit
Și tot trecutul ne-a lovit
Căci a rămas o urmă mică
Și sufletul nu se ridică
Și o rană din trecut rămâne
Cu sufletul plin de suspine
Și o rană din trecut produce
În suflet multe cicatrice,
Căci noi sperăm să ne îndreptăm,
Dar iar, trecutul repetăm
Și astăzi, noi, iarăși greșim
Și zicem că ne pocăim,
Dar în trecut ne afundăm
Și iar greșeala repetăm,
Trecutul devine prezent
Iar tu din viață ești absent,
Degeaba parcă ai trăit
Dacă trecutul a revenit,
Istoria n-ai învățat
Dacă greșeala ai repetat.
Emilia Dinescu