Intercer – Poezii si editoriale

Cu Tine răzbat prin furtună
Când șuieră vânt mânios,
Mă porți pe cărarea cea bună,
Reperul ești sigur, Hristos.

Năvală dau ape deodată.
Dărâmă, îneacă, distrug.
La Tine pe Stâncă vin, Tată,
Pe toți Tu îi chemi. Câți ajung?

Vai, arde planeta albastră,
E toată doar flăcări și fum.
Adăpostul, scăparea noastră,
Ne strigi lăcrimând și acum.

În moarte, durere și lacrimi,
Cu mâna Ta blândă mângâi,
Ne îndrepți spre sfintele pagini,
Simțind împreună, rămâi…

Izvoare de pace și-odihna,
Pășuni înverzite și flori,
Cu Tine e cânt și lumină,
Parfum minunat și culori. Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Mantie de-ntuneric,
Mantie de tăcere
Te-a-nvaluit în clipa
Durerii și te-a frânt.

Făptura cea plăpândă,
Făptura inocentă
A plâns amarnic golul
Lăsat în urma ta.

O viață fără soare,
O viață doar de trudă,
Dar zâmbetul, voința
Mereu te luminau.

De ce? E prea devreme.
De ce, ah, păpădie,
Te-ai destrămat în noapte
În ultimul tău zbor?…

Voi ști vreodată oare,
Voi ști de ești salvată?
Isus ți-a fost Prieten,
Frate și Bun Tată?

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Ai construit cu greu clipă de clipă,
Perseverent mergând pe drumul perfecțiunii,
Privind mereu în sus spre ținta dragă
Și-ai adunat mulți ani de trudă…

Lupta e strânsă și dificil e orice pas.
Tot mai aproape e marele premiu
Prea mult dorit, strălucitor.
Atâția ochi te urmăresc de-acas’…

Dar celălalt a fost puternic,
Mai bun și mai stăpân pe sine,
Și mai aproape de medalie.
Tu te oprești zdrobit, cu visul spulberat…

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Dezlănțuiți norii revarsă
Povara lor ca marea-ntinsa,
Apa înghite orice casă
Și tot ce e de ea atinsă.

Dar câte ființe sunt pierdute…
Valoarea vieții – foarte mare.
Obiectele acelea multe –
Adesea nefolositoare…

Ah, apa nu ia răutatea,
Nici nedreptatea, nici minciuna.
Mândria, eul sunt atâtea
Rele ce cresc în om întruna.

Vântul puternic crengi îndoaie,
Smulge și rupe tot ce poate
Stârnind furtuna. Vai, prin ploaie
Se luptă oameni a străbate!

Nu, Domnul nu vrea suferință
Și nici distrugeri peste lume.
El cheamă azi la pocăință,
Isus vine curând! – ne spune.

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Purtați cu voi lumina vieții
prin întuneric de păcat,
Dați bucuria libertății
celui ce este vinovat!

Să-i dezlegați din temeri multe
de-un viitor copleșitor,
Chemați Cuvântul blând s-asculte,
îndemnul Bunului Păstor!

Să vină toți fără de plată
să ia odihnă, pacea Mea,
Iertarea dulce, minunată
lăsând calea cea largă, rea!

Aduceți-i pe mulți la Cruce
și-apoi privind spre Sanctuar,
Să-i ajutați la cer să urce
drum de sfințire și de har.

Cântați cu ei imnul iubirii,
moarte, păcat nu vor mai fi,
Porțile vieții, fericirii
le voi deschide-n veșnicii! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Albe aripi vă-nconjoara
și sub pași aveți petale,
Cor de îngeri iute zboară
protejandu-va pe cale.

Inimile bat mai tare,
lacrimi sunt gata să cadă…
Este ziua voastră mare,
sărbătoarea toți să vadă.

Veți vorbi despre iubire
mire scump, mireasă dragă?
Ce vedeți într-o privire
nu-ntelege-o lume-ntreaga.

Floare albă minunată,
și tu grădinar din stele,
Dragostea sfântă, curată
o veți ocroti de rele.

Dulce binecuvântare
coboară cărări de pace
Peste legământul care
astăzi nou cămin va face. Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Ah, multe valuri au lovit în tine,
În largul disperării te-au luat,
Încet-incet te-afunzi, uiți ce e bine
Iar țărmul e atât de depărtat…

Vai, te întrebi: cine îmi duce dorul?
Și cine m-a iubit sincer, curat?
Oare mulți prețuiau doar ajutorul
Ce dezinteresat l-am acordat?

Dezamăgire e răsplata-amara
De la făpturile de lut mereu…
Oprește-te din lucru și spre seară
Îndreaptă-ti gândul către Dumnezeu!

El te iubește încă și te-asteapta,
Cunoaște tot ce-ai suferit prea greu,
Nu te-ai rugat când te-a chemat în șoaptă,
Te-ai încrezut în om și-apoi în eu…

Întoarce-te la Domnul și așază
Povara de neliniști, frământări,
Pe brațul Său căci El oricând veghează
Și-ti pregătește binecuvântări! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Vis alb încet se-nfiripeaza
Sub pașii voștri mici, tremurători.
Vă întrebați: gândirea-i trează?
Stăm pe pământ, ne ridicăm spre nori?

Și inimile voastre cântă
Imnul iubirii de la Hrist’ venind,
Rostiți o promisiune sfântă
Respect, fidelitate oferind.

Sprijin și politețe rară
Să dăruiți cu drag, nelimitat.
Orice intrus să stea afară,
Isus la orice oră invitat.

Părinții voștri lăcrimează,
Au pus în voi tot ce-au avut mai bun,
Ei cred că Domnul protejează
Ce-au așezat în mâna Lui și-acum.

Regula cea de aur vie
Să o purtați cu voi neîncetat,
Semănători de-Imparatie,
Așteptători ai Celui Minunat! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Cerul senin de dincolo de nori
Și frumusețea stelelor de sus,
Dorul de-acele splendide comori,
Ai semănat când ai venit, Isus.

Parfumul dragostei înmiresmat,
Cu adevărul sfânt, neschimbător,
Veșmânt de umilință-ai îmbrăcat,
Lăsând coroană, tron ca muritor.

Pedeapsa ai primit-o pentru noi
Cupa durerii pân’ la fund sorbind,
Ca să ne scoți din groapa cu noroi,
Iertați, sfințiți, ca Tine viețuind.

Nicicând n-om înțelege adâncimi
Din darul cel divin ce ne-a salvat,
Și nici cu gândul sfinte înălțimi
Nu vom atinge dragostea ce-ai dat.

O viață fără de sfârșit în cer
Încă oferi la porți de inimi blând,
Plângi răbdător lângă acei ce pier,
Dar câți Te-asteapta căci Tu vii curând?

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

Din flori ați împletit o punte
Și dragostea tot alerga pe ea,
Timp și distanță reușind să-nfrunte
Să vă unească sub aceeași stea.

E clipa împlinirii voastre,
Tot ce-ati dorit, visat și meditat
Este real sub zări albastre,
Un nou cămin voi ați întemeiat.

O promisiune de credință
Azi dăruiți unul spre altul ferm,
Martor e Cerul și orice ființă
De legământul vostru cel solemn.

Când munți de greutăți se-arata,
Ruga în doi îndată îi va lua,
Cu bucurie scumpul Tată
Dorește sigur lângă voi să stea.

Torente de binecuvântări
Reverse Cerul peste voi de-acum,
Să intoneze multe cântări,
Să netezească al vostru nou drum! Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie