Intercer – Poezii si editoriale

1584. SUB MANTIA IERNII
A nins azi noapte mult, zăpada s-a depus,
Sub mantia iernii, orașul s-a ascuns,
Luăm lopeți și facem cărare prin zăpadă,
După mai multă muncă trotuarul să se vadă.

În mintea mea a nins, sub mantie am ascuns,
Emoții, sentimente în captivitate am pus,
Mi-e dor de al meu suflet, i-aș da îmbrățișare,
Dar mantia zăpezii îl ține-n închisoare.
Emilia Dinescu

69. RUGĂCIUNE
Distruge, Doamne, al nostru eu, distruge Tu, mândria,
Nu ne lăsa, Părinte sfânt, să pierdem veșnicia,
Ajută-ne, să te vedem, așa cum ești, Părinte,
Și-n rugăciune să venim, să-ți cerem cele sfinte,
Să-ți cerem, Doamne, să ne îmbraci cu haina minunată,
Căci totul este pregătit și nunta este gata,
De vom intra fără de haină, degeaba noi intra-vom,
De aceea te rugăm, Părinte, să ne dai haina sfântă,
Și ajută-ne să facem voia-ți, să fim prezenți la nuntă.
Emilia Dinescu

68. MULȚUMIRE
Îți mulțumesc, Părinte, că văd prezența Ta,
În tot ce mă înconjoară eu văd amprenta Ta,
Și-n tot ce se întâmplă eu știu că ești prezent,
La tot ce ne lovește, Tu, Doamne ești atent,
Și crucea e ușoară, căci Tu ai dus-o întâi,
Și când credința zboară, Tu ești la căpătâi,
Îți mulțumesc, Isuse, căci mult m-ai ocrotit
Și-n locul meu pe cruce, Tu, Doamne, te-ai jertfit,
Greșeala mea spurcată pe loc, Tu ai iertat
Și inima-mi bolnavă, mereu, ai vindecat,
De am fost în deznădejde pe brațe m-ai purtat,
Și ai suferit cu mine, nu m-ai abandonat,
Îți mulțumesc, Părinte, căci mult m-ai căutat,
Și-n neagra rătăcire pe brațe m-ai purtat
Și-n a mea răzvrătire, Tu m-ai iubit la fel
Și ai murit pe cruce, în locul meu, ca miel.
Isuse Bun, coroana de spini Tu ai purtat,
Și bice pe spinare, Tu, multe ai luat,
Îți mulțumesc, Isuse, și iar îți mulțumesc,
Îți mulțumesc, în imnuri eu astăzi te slăvesc.
Emilia Dinescu

67. RUGĂCIUNE
Doamne, ascultă strigătul celui ce e teamă să strige,
Dar inima sa strigă, și-l auzi; ajută-l, mai sus să se ridice,
Dă-i aripi și zel să zboare prin Cartea cea sfântă,
Cu gândul, cu ochii, cu inima, cu tot ce e el,
Și nu-l lăsa, Doamne, în deznădejde
Atunci când nu vede că Tu ești și exiști,
Ajută-l să te vadă, să te simtă,
Să știe că-n toate, Tu ești și le conduci,
Ajută-l pe cel ce te caută, Părinte,
Să știe că Tu l-ai găsit înainte pe el.
Emilia Dinescu

NOI ȘI NOI
Doamne, Tu ești atât de bun, iar noi, doar păcătoși
Și vrei să te mărturisim, dar noi suntem fricoși,
Deși Tu ne-ai promis că nu ai să ne lași,
Noi ne retragem, Doamne, căci suntem tare lași,
Deși Tu ne-ai dat multe și lipsuri n-am avut,
În loc de Tine, Doamne, în fapte am crezut,
Venit-am des la Tine, cu a noastră penitență,
Dar Tu n-ai cerut, Doamne, decât s-avem credință.
Emilia Dinescu

65. CONSTATARE
Doamne, îți cerem multe-n a noastră rugăciune,
Postim și vrem ca ruga să ne-o asculți ades,
Strigăm la Tine, Doamne, venim cu plecăciune
Și vrem să împlinești tot ce noi am ales.
Și nu înțelegem, Doamne, că ruga ce o spunem,
Nu-i după a Ta voie, nu-i după al Tău plan,
Și mergem înainte cu gândurile noastre,
Căutând o rezolvare, dar lupta e în van.
Căci de nu e cu Tine, tot ce am realizat,
Vedea-vom doar că visul, ușor ni s-a surpat,
Și atunci vom înțelege că ceea ce am vrut,
E doar a noastre gânduri, e tot ce ne-a plăcut.
Emilia Dinescu

64. DOAR MAMA
Nu este dar mai mare, să ai pe acest pământ
Ca îmbrățișarea mamei și al ei zâmbet blând,
A ei dojană lină atunci când ai greșit
Și a ei încurajare atunci când ești rănit.

De este în credință, urmează pasul ei,
Căci zi de zi în rugă te poartă gândul ei,
Și râu de lacrimi curs-a în a ei rugăciune,
Nu te-a uitat pe tine la orice plecăciune.

Și de este bătrână fi reazăm și o alină
Și fi încurajare, atunci când ea suspină,
Veghează să nu aibă o lipsă în viața sa,
Că lipsuri poate avut-a în tinerețea sa.

Și de nu-i la credință, strigă în rugăciune,
Ca Domnul s-o conducă și gândul să-și adune,
Nu ridica genunchiul și strigă zi de zi
Și spune-i cu răbdare tu tot ceea ce crezi.

Căci mama este una, doar una pe pământ
Și mângâi-o adesea, cu al tău zâmbet blând,
Căci azi este cu tine și poți s-o mai alini,
Dar va veni un mâine, când tu o să suspini.
Emilia Dinescu

63. PARABOLĂ
Te-ai sculat de dimineață și pe față te-ai spălat
Și apoi, în fuga mare, o rugă ai înălțat,
Să deschizi televizorul te-ai grăbit, nu ai uitat
Că începe chiar Ben zece sau alt desen animat.
La ușa ta, ușor bate și așteaptă să-l primești,
Vrea să vină azi la tine, vrea ca tu să-l găzduiești:
„-O, Isuse, Tu la mine, cât mă bucur, șezi și stai…
Cât mă uit eu la desene, m-am gândit, mai bine, hai,
Al meu frate te așteaptă, poate nu e ocupat,
Te duc până la a sa ușă, intră, vezi, eu am plecat.”
Bate Isus, cu întristare, la ușa fratelui mare
Și așteaptă ca să intre, dar n-aude să-l invite.
Și pe hol, în grabă, trece mama, care vrea să plece:
„-O, Isuse, ai venit și eu nu m-am pregătit,
Mâine-i ziua de sabat și treburile n-am gătat,
Hai în camera cea bună că acolo-i curat lună,
Stai comod si mai așteaptă, să termin și a mea treabă. ”
Și ușor s-a depărtat și pe soț l-a îndemnat:
„-Du-te, dragă, la Isus, e în camera de sus.”
Dar soțul e ocupat cu un meci interesant.
Ușor, ziua a trecut și seara s-a așternut,
Cu toții s-au adunat că începe un nou sabat,
Și cu bucurie mare au plecat spre adunare,
Să le spună tuturor despre oaspetele lor.
Și în ziua de sabat multe imnuri au cântat
Și atunci când s-au rugat, mulțumire au înălțat
Că Isus i-a vizitat; soarele-i la asfințit,
Sabatul e la sfârșit și o rugă la plecare, înălțăm în adunare,
Apoi, tot în graba mare, ne îndreptăm fiecare,
C-avem treabă; doar Isus stă în camera de sus
Și-i așteaptă cu răbdare, ca să vină fiecare
Și împreună ca să stea și în dar El să le dea
Pacea Sa și mântuirea.
Emilia Dinescu

62. RUGĂCIUNE DE MULȚUMIRE
Îți mulțumesc, Doamne, că mai e har pe pământ,
Și mă aștepți să vin la Tine, așa cum sunt,
Mă accepți pe mine și multele-mi păcate
Ca să le ștergi, cu al Tău sânge, toate.

Îți mulțumesc, Isuse, căci crucea ai purtat
Și-n locul meu ca jertfă, pe cruce, Tu te-ai dat
Și-n locul meu de o moarte, prea grea, Tu ai murit
Ca eu să am o viață, pe cruce ai suferit.

Îți mulțumesc, o, Tată, că nu m-ai pedepsit,
Deși cu a mea purtare eu, tare te-am rănit,
Dar din iubire mare L-ai dat pe al Tău Fiu,
Ca și eu, prin credință, doar mântuit să fiu.

Îți mulțumesc, Părinte, căci Duhul Tău cel sfânt,
Încă la inimi bate, încă e pe pământ,
Îți mulțumesc, Isuse, că pacea Ta, ne-ai dat
Și cu a noastră vină, cu tot, Tu ne-ai iertat.
Emilia Dinescu

61. DOAR PRIN ISUS
Ce este omul pe pământ, doar iarbă trecătoare,
Căci de trăiește doar prin el, ușor, ușor el moare,
Dar de trăiește prin Isus, el veșnic va trăi,
Și de trăiește cu Isus, nicicând nu va muri.
Nu vrea nimic în schimb să-i dai, Isus, de mare preț
Doar inima ce-n piept o ai și bate cu dispreț,
Nu-ți cere El nimic, în schimb, îți dă cununa vieții,
De mergi cu El nu vei cunoaște gustul amar al morții.
Chiar dacă viața pare grea și tristă pe pământ,
Doar cu Isus tu treci prin ea mereu, mereu cântând,
Chiar dacă nu înțelegi de fel, de ce treci, prin ce treci,
Doar prin credința în Isus, tu mai departe mergi,
Doar prin Isus tu vei trăi, de aceea eu te rog,
Vino la El, cât mai e timp, căci El are un loc
Pe care ți l-a pregătit, chiar lângă dreapta Sa,
Doar prin Isus ești mântuit, vino și nu mai sta.
Emilia Dinescu