Intercer – Poezii si editoriale

ÎN CAMERA DE SUS
Începem săptămâna cu lanț de rugăciune,
Suntem o grupă mică, suntem a Ta minune,
Deși nu ne cunoaștem, noi ne unim mereu,
În rugăciune sfântă te avem ca Dumnezeu.

Deși doar virtual noi ne luăm de mână,
Începem împreună și astă săptămână,
E timpul meu de rugă, ștafeta am preluat,
În camera de sus acum eu am intrat.

Vă mulțumesc din suflet că lupta este a noastră,
Și stăm uniți în rugă cu ochii pe fereastră,
Avem aceleași visuri, avem același țel,
Îl așteptăm pe Domnul ca să ne ia la El.

Nu avem nici un merit că am venit aici,
Cădem ades pe cale, strigăm să ne ridici,
Doar prin puterea Ta luptăm și câștigăm,
Prin harul Tău, Isuse, mereu ne ridicăm.

În camera de sus acum îngenunchez,
Cu dragoste, credință vorbesc de al meu crez,
Eu cred că timpu-i scurt și te aștept să vii,
Căci îmi doresc fierbinte o viață-n veșnicii.

Venim uniți în rugă și vrem să fim salvați,
Venim uniți în rugă, venim uniți ca frați,
Purtăm în suflet, Doamne, un țel și o dorință,
Îți cerem Duhul sfânt, îți cerem pocăință.

De nu ai fi cu noi, nu am avea nimic,
Tu ești al nostru Frate, ești cel mai bun Amic,
În numele-Ți puternic noi ruga înălțăm,
În numele-Ți puternic, strigăm și chiar sperăm.

Cu listele ce-s scrise la Tine am venit,
Și numele sunt multe, cu lacrimi le-am rostit,
Nu sunt doar nume, Tată, copii ce te-au uitat,
Au fost atrași de lume și mult s-au depărtat.

Cu lacrimi, noi strigăm, este durere mare,
E suferință multă și multă încercare,
Spitalele sunt pline, bolnavi suntem și noi,
Satana ne lovește,.e ultimul război.

E încă libertate, dar știm că nu e mult,
Ajută-mă, pe mine, Cuvântul să ascult,
Învață-mă, pe mine, de Tine să vorbesc,
Orice ar fi să vină cu Tine să trăiesc.

Eu nu fac misiune, căci nu am acest har,
Dar strig pentru acei ce astăzi au un dar
Și merg în lumea mare, vorbesc mereu de Tine,
Mă rog fierbinte, Doamne, și vreau să fie bine.

Eu nu fac misiune, dar vreau ca să vorbesc,
Prin fapte și cuvinte aș vrea să te slăvesc,
Aș vrea să te cunoască toți cunoscuții mei,
I-aduc în rugăciune, eu știu că și Tu vrei.

Mă rog pentru vecinii de unde locuiesc,
Mă rog pentru aceia pe care-i întâlnesc,
Mă rog pentru orașul ce este azi prosper,
Să te accepta, Tată, că mâine e mister.

Mă rog pentru ai mei, aș vrea să te primească,
Aș vrea să își dorească, Cuvântul să citească,
Să înțeleagă, Doamne, că timpul este scurt,
Te rog, să asculți ruga, te rog, pentru al meu cort.

Îți mulțumesc din suflet că încă ne rugăm,
Ajută-ne în rugă noi cât mai mult să stăm,
De va veni prigoana să ne rugăm fierbinte,
Avem Cuvântul sfânt, Cuvântul nu ne minte.

Suntem poporul Tău, suntem o grupă mică,
Dar credem că puterea e-n rugă, ne ridică,
Ridică-ne pe noi, în slavă vrem să fim,
Ajută-ne prin toate, mereu să te slăvim.
Emilia Dinescu

VIAȚA MEA
Demult, eu am venit pe lume într-o toamnă,
N-am fost dorită decât de a mea mamă,
Apoi un tată eu pe lume am avut
Și lângă patru frați mai mici eu am crescut.
Eram beteagă și din ce creșteam,
Eu complexată și închisă în mine deveneam,
Căci am plecat la școală, copiii mă jigneau,
Ei îmi spuneau bastard; sau șchioapa mă strigau,
Dar am crescut și am vrut să învăț,
Căci mă vedeam învățătoare, copiii să răsfăț,
La pedagogic, însă nu am fost primită,
Căci eram șchioapă și de sport eram scutită,
Așa că eu liceul l-am făcut, l-am terminat
Și apoi ca vânzătoare la magazin eu am lucrat.
Spuneam că niciodată n-am să mă mărit,
Până în clipa când pe el l-am întâlnit
Și-n sufletul meu trist, el loc gol a găsit
Și totul s-a schimbat, căci m-am îndrăgostit
Și doar după o lună ne-am și căsătorit.
Anii au trecut, timpul trecea,
Dragostea noastră creștea și ea,
După un timp, când Domnul a vrut,
Primul băiat eu l-am născut,
Ca după doi ani, chiar de Crăciun,
Încă un baiat în brațe am avut.
Eram fericită și împlinită,
De soț și copii eram mult iubită,
Când nu mai credeam și nu mai visam,
Aflat-am că-n pântec un suflet purtam
Și după mult chin și multă durere,
Domnul m-a binecuvântat și mi-a dat putere,
Să nasc un băiat, ca el să trăiască
Și dragostea-n casă să se înmulțească.
Dar cerul s-a înnorat, căci oamenii sunt lași și trădători,
Așa sunt oamenii, nu toți, doar unii, uneori,
Trădarea a intrat și-n casa mea și m-a ucis,
Am suferit și am crezut că viața m-a învins,
S-a destrămat ce am clădit cu suferință și iubire,
Nu înțelegeam că noul drum înseamnă fericire,
Mergând pe calea vieții cu răul am luptat,
Sunt fericită acum, necazul l-am uitat.
Sunt fericită și împlinită,
Căci am casa plină și sunt mulțumită,
Ce pot să mai fac, decât să-mi doresc
Ca pentru cer băieții să-i cresc
Și împreună pe veci cu Isus să trăim
Și o veșnicie cu Isus să povestim,
Iar versurile ce le-am scris și am visat
C-am să le public, chiar de nu le-am publicat,
Să le citesc, să le recit, o veșnicie,
Căci viața mea, am scris-o în poezie
Și chiar de au fost necazuri și durere,
Eu am trecut prin toate cu plăcere,
Căci am gândit că pe pământ de-i bine,
Isuse, n-o să te aștept pe Tine
Și am gândit că crucea mea nu-i grea,
C-ai dus-o Tu, întâi la Golgota,
De aceea în urmă când privesc,
În viata mea pe Domnul îl zăresc
Și atunci când sufeream și greu mi-era,
Eu știu că Domnu-n brațe mă purta,
De aceea ce am trăit, am povestit,
Căci știu că Domnul, tare m-a iubit
Și-n locul meu pe cruce a murit
Și știu că-n veșnicie El mi-a pregătit
Un loc și un corp cum nu sunt pe pământ,
De aceea cu credință astăzi îl aștept,
Căci știu că este bun și este drept
Și știu că ne-a promis și ne-a făgăduit
Că de-om avea credință până la sfârșit,
El ne va răsplăti cu viața cea cerească,
Doar proștii și mișeii nu pot să o dorească.
Eu îmi doresc, aștept ca Domnul meu să vină
Și să mă ia cu El în țara de lumină.
Emilia Dinescu

 PRIVESC ÎN CUVÂNT
Privesc în Cuvânt, Cuvântul ne-a fost dat,
Să înțeleagă omul că e iubit, salvat,
Trăim într-o lume în care e greu, e răutate,
Dar în Cuvânt găsim iubire, pace, bunătate.

Citesc în Scriptură și uit de necaz și durere,
Găsesc în Cuvânt a Tatălui divină putere,
Mă leg de ce a promis și știu că va fi bine,
Curând se împlinește Scriptura și Domnul revine.

Privesc în Cuvântul Tău, Tată, aștept să se împlinească,
Și leul și mielul, conduși de copilași, o să pască,
Cerul nu se va întuneca și noapte nu va mai fi,
Atunci credincioșii în imnuri de slavă, un glas toți vor fi.

Privesc în Cuvântul Tău scris de la început chiar pentru mine,
Sunt slabe cuvintele ce le rostesc, nu-s rime,
Nu pot să spun, să redau în versuri Cuvântul cum e, Adevărul,
Dar știu că-n curând va veni Domnul și vom vedea chiar cerul.
Emilia Dinescu

GÂNDURI LA SFÂRȘITUL VERII
Curând se încheie vara, căldura va înceta
Și arșița fierbinte ușor s-o depărta,
Curând și timpu-acesta de har se va încheia,
Și Domnul va veni acasă se ne ia.

E vară încă-n lume, concedii toți avem,
E vară, timp frumos cu cei dragi petrecem,
Dar mai frumos va fi concediu-n veșnicii,
Unde nu va fi moarte, vor fi doar bucurii.

Curând se încheie vara, se încheie „secerar”,
Eu mă gândesc acum că încă este har,
Dar să luăm Cuvântul, avem un Salvator,
Dacă se încheie harul, va fi Secerător.
Emilia Dinescu

MULȚUMIRE
Doamne, Dumnezeul meu,
Am să-ți mulțumesc mereu,
Căci chiar dacă am greșit,
Doamne, Tu tot m-ai iubit
Și chiar dacă am căzut,
Tu durerea mi-ai văzut
Și nu mi-ai cerut nimic,
Nici măcar să mă ridic,
Doar m-ai binecuvântat
Și din necaz m-ai salvat.
Emilia Dinescu

576. ÎȚI MULȚUMESC, RADU!
Îți mulțumesc, băiatul meu,
Prin tine mi-a vorbit mereu,
Cu glasul Său, doar Dumnezeu.
Eu vreau mereu să te învăț
Și îmi doresc să te răsfăț,
Dar azi o lecție am primit,
Prin tine Domnul mi-a vorbit.
Eu inima de piatră am,
Pe alții doar îi judecam,
Dar tu prin faptă ai dovedit
Cât de murdar eu am gândit.
L-ai ajutat pe cel bețiv, nu l-ai lăsat,
Eu doar gândind, l-am judecat și abandonat,
Dar tu cu milă și durere,
L-ai ajutat chiar cu plăcere,
L-ai sprijinit, l-ai ridicat și l-ai condus
La el acasă. Așa ar fi făcut Isus.
Eu am gândit că e căzut din voia lui
Și n-are rost chiar ajutorul nimănui.
Îți mulțumesc că ai făcut ce a trebuit,
Prin fapta ta o palmă am primit,
M-am întristat că știu cât am greșit,
M-am bucurat că știu ce mi-am dorit.
Și am văzut că ce am sădit când erai mic,
Chiar a rodit; eu azi sunt chiar nimic,
Tu nu judeci și nu cârtești defel,
Eu sunt copilul rătăcit și cel mișel,
Dar lecția ce a trebuit, am învățat
Și a Domnului mustrare azi m-a ridicat,
Căci tu iubești pe păcătos la fel ca Dumnezeu
Și mi-am propus să îngrop ce înseamnă eu
Și eu s-ajut, de acum, fără să clintesc,
Căci Domnul meu îmi cere să iubesc
Pe păcătosul ce este căzut,
Căci rana lui pe Domnul l-a durut.
Emilia Dinescu

 MI-AI VORBIT
Doamne, cum să-ți mulțumesc
Pentru câte le trăiesc,
O clipă nu m-ai lăsat,
Eu lupta am abandonat,
Dar Tu, Doamne, mi-ai vorbit,
Chiar dacă m-am rătăcit,
Mi-ai vorbit cu glas duios
Și acum sunt bucuros,
Mi-ai vorbit cu glasul lin,
Ce poate fi mai sublim,
Mi-ai vorbit, nu m-ai lăsat
Și de jos m-ai ridicat.
Emilia Dinescu

SUNTEM BOGAȚII SĂRACI
Realitatea zilei de azi mă înfioară,
E drept și corect ca omul să moară,
Căci calea cea largă ușor am ales,
Alături de Tine, Isuse, n-am mers.

Averi colosale pe lume am făcut,
Muncind pentru noi, pe Tine te-am pierdut,
Am mers prea departe spre țeluri înalte,
Averea cea mare de Tine ne desparte.

Ne-am depărtat de tot ce ai creat,
Suntem moderni, chiar mândrii, am evoluat,
Dorim doar lux, doar bine să ne fie,
Căci suntem liberi și e democrație.

Muncim, pentru azi și mâine s-avem,
Suntem mai bogați și buni ne credem,
Dar dacă privim în noi și dorim,
E cazul, Isuse, să nu mai murim.

Suntem plini de averi, avem și palate,
Dar suntem străini de Tine, prin toate,
Avem lipsuri imense, inima-i goală,
Din moarte spre viață, nimic nu ne scoală.

Realitatea zilei de azi mă înfioară
Și inima-n piept aș vrea să nu moară,
Prin Duhul Tău Sfânt, te rog, să mă trezești,
Averea ce o am prea scump se plătește.
Emilia Dinescu

 RUGĂCIUNE
Doamne, privește spre mine,
Te rog, acum să mă ierți
Cu sufletul greu vin la Tine,
Te rog, acum să mă cerți,
Căci multe am greșit fără Tine
Pe drumuri străine am mers,
Primește-mă, Doamne, pe mine
Și dă vieții mele un sens.
Emilia Dinescu

RUGĂCIUNE
În genunchi eu vin la cruce
Și păcatul recunosc,
Am crezut că este dulce
Și am cam picat de prost,
Căci amărăciunea firii
Tot mai rău azi m-a cuprins,
Vin în numele iubirii,
Vreau să fiu în paradis.
Eu nu merit nimic, Doamne,
Jertfa Ta azi o primesc,
Am cele mai rele poame,
Dar vreau să mă pocăiesc.
Sunt plin de rele păcate,
Multe-n viață am greșit,
Dar știu că vor fi salvate
Suflete ce te-au primit.
Emilia Dinescu