Intercer – Poezii si editoriale

Zi de Iarnă

Ninge tare afară, viscolind zăpada,
E vifor şi frig, şi nămeţi se-aşează
Pe uliţe-n stoluri, totul camuflează;
Cu troiene albe s-a-mbrăcat ograda
Şi-oriunde priveşti, albul luminează.

Sub rafale grele de vânt ce oftează
Gem copacii toţi. Norii cu grămada,
Se plimbă pe ceruri să facă dovada
Că-şi fac datoria, că iarna primează
Şi că-i vremea ei, să-şi facă rocada.

Dacă zăpadă e multă, o să fie pâine
Şi-anul care vine de roade-o fi plin,
Căci vor strânge toţi belşugul divin;
Nimeni n-o avea, grija cea de mâine
Şi-orizontul vieţii, va fi-astfel, senin.

Zicala-i credibilă, venind din străbuni
Cu albul zăpezii, mereu peste vremi;
Când la gura sobei, trecutul rechemi
Şi focul s-aprinde buchisind cărbuni,
În rugă umilă pe Domnul să-L chemi!

E frumoasă iarna, când omul e gata
Pregătit cu toate spre-a trece cu bine,
Viscolul şi-ngheţul, factori ce-l reţine
Dela munca proprie, obligat de-a sta…
La ce face Domnu,-i timp de-a cugeta!

Flavius Laurian Duverna
08 februarie 2012

Fără-nceput în stele,
Ce taină minunată,
Sunt trei și totuși ele,
Doar una laolaltă!

Lumină, cer, pământul,
Flori, păsări de sub soare,
Peștii frumoși sau vântul,
Cin le făcut-a oare?

Primii părinți căzură,
La testul ascultării,
Și-astfel război și ură,
Cer preț răscumpărării.

E Legea, caracterul,
În cumpăna divină,
Ah, Răscumpărătorul,
E Fiul fără vină!

Și îngeri răi și oameni,
Urmați de-ale lor fapte,
Așteaptă de asemeni,
Sentința cea de moarte.

Cine-I Judecătorul?
O voce clar rostește.
-Este Mântuitorul,
Singurul ce sfințește!

La toți a dat viață,
Și Legea cea mai dreaptă,
Acela ce-o învață
Doar răsplătiri așteaptă.

De Domnu-i rânduită,
Pe servi fideli s-adune,
A șaptea zi sfințită,
În pace, comuniune.

Istoria lumii merge,
Cu grabă înainte,
Unul e astăzi rege,
Un altu-i președinte.

Revolte sau războaie,
Greve și sindicate,
Furtună, soare, ploaie,
Le știe Domnul toate.

Hrist ruga cea umilă,
Aude și ascultă,
Căci este plin de milă,
Și de iubire multă.

E Domnul frumuseții,
În muzică, natură,
Miracolele vieții,
Și-a trupului sculptură.

Cu fire de mătase,
El inimi înconjoară,
Făpturile sfioase,
Iubire, dor aflară.

E Puntea către ceruri,
Și Scara-nsângerată.
Schimbați veți fi de-a pururi,
De-I dați inima toată!

Curând în strălucire,
Prin coridor de astre,
Sosește ca un Mire,
Domnul vieții noastre!

Floare de colț

Când Doamne nu Te ştiam!

Când Doamne nu Te ştiam
Privind la lumea trecătoare,
După-o îndelungă căutare
La orizont sclipind zăream,
În neliniştea inimii mele
Răspuns, întrebărilor grele.

Şi-aşa aflat-am din Cuvânt
Că eşti Domnul Dumnezeu
Bogat în dragoste mereu,
Care-ai făcut cer şi pământ
Şi stele sus în bolta albastră,
Odată cu lumea noastră.

Şi tot atunci, am mai aflat
Că-n planul cel de creaţiune,
A fost primit ca o minune
Omul sfânt, ce L-ai creat
Dup-a Ta sfântă asemănare
Întreg la chip şi-nfăţişare.

Şi că atunci, când a căzut
Ai pus măsuri de precauţie,
Ca-n starea cea de evoluţie
Planul care-a fost făcut,
Să fie adus la îndeplinire
Salvând întreaga omenire.

Astfel prin tainica-ntrupare
Când a sunat ceasul sfânt,
În ceruri sus, jos pe pământ
S-a arătat Darul Tău mare
În corp uman prin Fiul Tău,
Ca să-l distrugă pe cel rău.

S-aducă în ordinea divină
Eterna pace, tulburată
De Lucifer, ca să întreţină
Povestea lui, că-i subjugată,
Prin forţa Ta cea creatoare
Care cerea strict ascultare.

Flavius Laurian Duverna
20 ianuarie 2012

La crucea răstignirii…

Când pe-a-ntunericului cale
Lumina-Ţi sfântă a răsărit
Şi-alt orizont mi-a strălucit,
La crucea răstignirii Tale,
O, Isuse Doamne, am venit
Zdrobit de păcat şi trudit!

Povara grea a vieţii mele
Am descărcat-o jos la cruce,
Şi mângâierea Ta cea dulce
Din ceru-nalt şi plin de stele
În sufletu-mi cel amărât,
Prin Duhul Sfânt a coborât.

Privind la crucea înălţată
Cu jertfa Ta prin răstignire,
M-am revăzut în regăsire
În jertfa sfântă-nsângerată
Pentru păcatul meu hain,
Ce Ţi-a adus dureri şi chin.

Să poţi aduce mântuirea
Ţi-a trebuit un act suprem,
Ai dezbrăcat Dumnezeirea,
Pe cruce să Te faci blestem
Pentru păcatul lumii-ntregi,
Cuprinsă-n mari fărădelegi.

Sub crucea-nfiptă în pământ
Cu jertfa scumpă salvatoare,
Voinţa-mi rea, revoltătoare
În contra sfântului Cuvânt,
S-a umilit, prin contemplare
Văzând iubirea Ta cea mare!

Flavius Laurian Duverna
19 ianuarie 2012

Pentru Dragostea Ta mare!

Pentru Dragostea Ta mare
Doamne bun, Îţi mulţumesc!
Eu prin Ea simt că trăiesc
Şi-Ţi cânt Jertfa salvatoare,
Jertfă ce m-a izbăvit
Şi prin har m-a mântuit!

Pentru Dragostea Ta mare
Doamne bun, recunoştinţă,
Îţi aduc, şi-n adorare
Inima-mi saltă-n credinţă,
C-am în faţă o mântuire
Ce s-a născut din iubire!

Pentru Dragostea Ta mare,
Pentru scopu-i salvator,
De-a Se da răscumpărare
Pentru omul muritor,
Doamne bun, aduc mărire
’N cea mai sfântă pregătire!

Pentru Dragostea Ta sfântă
Ce-a ajuns pân-la jertfire,
Sufletu-mi glorie-Ţi cântă
Că mi-ai dat o mântuire,
Prin sângele ce-ai vărsat
Ca să-mi ierţi al meu păcat!

Pentru Dragostea Ta dulce
Ce-a marcat o Golgotă,
Purtând pe umeri o cruce,
Şi-aşezată apoi în grotă,
Cu respect şi-mbălsămare,
Doamne, Ţi-aduc închinare!

Flavius Laurian Duverna
!8 ianuarie 2012.

Faţă de-a Ta neprihănire!

Faţă de-a Ta neprihănire
Isuse Doamne, sunt murdar,
Tu eşti un alb mărgăritar
Ce-mi aduci sfânta mântuire
Prin jertfa cea de la Calvar,
Cel mai sublm şi măreţ dar!

Faţă de sfânta-Ţi dreptate
Isuse Doamne, sunt nedrept,
Sunt sub păcat şi ne-nţelept
Şi-mi duc viaţa-n strâmbătate,
Dar Tu-n jertfa Ta cea mare
Îmi ierţi toate cu-ndurare!

Faţă de-adevăru-Ţi sfânt
Isuse Doamne,-s vinovat,
Sunt sub impulsul de păcat
Căci sunt departe de Cuvânt,
Dar Tu mă chemi la ascultare
Prin mila Ta cea iubitoare!

Şi faţă de marea-Ţi iubire
Isuse Doamne-n comportare
Eu dau dovezi de nepăsare,
Tu-mi pui în faţă o izbăvire
Prin har şi jertfa de la cruce,
Ce viaţa veşnică mi-aduce!

Flavius Laurian Duverna
17 ianuarie 2012

Pe braţul Tău…

Pe braţul Tău, Doamne Isuse
Azi mă predau Tatălui Sfânt!
Din Scripturi vorbele-Ţi spuse
Îmi întăresc paşii pe pământ,
Ţinându-mă-n sfânt legământ!

Pe braţul Tău, Doamne Isuse
Îmi pun întreaga mea fiinţă,
Şi-orice dorinţi care sunt puse
Spre-a se-mplini prin credinţă
Mă duc în sus, spre biruinţă!

Pe braţul Tău, Doamne Isuse
Mă las în grija Ta cea bună,
Durerile, nu-Ţi sunt ascunse,
Prin vânt şi neguri şi furtună
Cu Tine vreau, a fi împreună!

Pe braţul Tău, Doamne Isuse
Vreau să rămân ascultător,
Să-Ţi ador palmele străpunse
Prin actul crud şi-nfiorător,
O! Iubit şi scump Mântuitor!

Pe braţul Tău, Doamne Isuse
Mă las purtat cu gingăşie,
Şi mângâieri sfnte, nespuse,
Îmi toarnă-n suflet bucurie
În drumul sfânt spre veşnicie!

Flavius Laurian Duverna
16 ianuarie 2012

E noapte, întuneric,
Și drumul se-ngustează,
Totul ia chip fantastic,
Imaginația-i trează.

Lumina-i tremurândă,
În mâna obosită,
O fiară stă la pândă,
Fiind gata să te-nghită.

Picioarele-s rănite,
Și lacrimi curg șiroaie,
Cu greu printre ispite,
Răzbați ca printr-o ploaie.

Iar drumul urcă încă,
Rău frigul te pătrunde,
Prăpastie adâncă,
Se naște orișiunde.

Încet se luminează,
Aproape ești de casă,
Aduni rază cu rază,
Speranța curajoasă.

Fecioară înțeleaptă,
Vei fi biruitoare,
Pe Domnul tău așteaptă
În strălucirea-I mare!

Floare de colț

Ascultă Glasul!…

Ascultă glasul ce te chiamă
Prin al Cuvântului rost clar!
El stăruieşte şi te-ndeamnă
Ca-n viaţa ta să se discearnă
Roade bogate-n sfântul har.

În sângele ce-a curs la cruce
Ai fos spălat, şi-ai fost iertat,
Şi-n dragostea sfântă şi dulce
Ce mântuirea scumpă aduce,
Ai fost pe veci răscumpărat!

Ascultă când te strigă glasul!
Prin Duhul Sfânt să ei aminte!
’N-a Lui tărie, condu-ţi pasul,
Gândeşte-te c-acum e ceasul
De-a merge pe căile-I sfinte!

La o mântuire, aşa de mare
Ce-n harul sfânt este-oferită,
Să nu persişti în nonlucrare,
Ascultă a Domnului chemare
Spre Jertfa cea neprihănită!

La El, vino-acum cu bucurie
C-ai aflat calea prin credinţă!
Pe-al ei traseu, spre veşnicie
Salvat din lumea-n vrăjmăşie,
Să mergi cântând în biruinţă!

Flavius Laurian Duverna
15 ianuarie 2012

Iubirea-Ţi Doamne!…

Iubirea-Ţi Doamne minunată
În Jertfa scumpă de la cruce,
La Golgota a fost revărsată
Prin plinătatea-I cea curată,
Mântuirea, spre-a ne-aduce!

La Golgota, cumplita luptă
Desfăşurată-ntre bine şi rău,
Prin dreptatea-i ne-ntreruptă
A dragostei, în veci absolută
A biruit prin moarte Fiul Tău!

Pe cel ce-avea puterea morţii
L-a-nvins atunci când a-nviat,
Şi ce-a fost scris în sulul cărţii
S-a împlinit, prin rostul sorţii,
Când din mormânt a triumfat!

Pentru o Iubire atât de mare
Ca Jertfa scumpă din Calvar,
Nu poate fi vre-o-asemănare
În lumea-ntreagă de sub soare,
Prin Ea avem, preasfântul har.

În Ea noi ştim ce-i mântuirea
Şi că fără fapte ea ne-e dată,
Dacă acceptăm neprihănirea
Vom avea parte de izbăvirea
Ce-n har, ea n-este acordată!

Flavius Laurian Duverna
13 ianuarie 2012