Dragostea
noiembrie 3, 2014
Oceanul de deasupra noastră,
Iubirea Sa nu o cuprinde,
Se-ntinde-n infinit albastră,
Cât gândul merge înainte.
Ea știe doar să se ofere,
Răspuns și mulțumiri n-așteaptă,
Și în momente foarte grele,
Rămâne calmă, bună, dreaptă.
El, cel respins de orișicare,
Găsește-o oază în iubire,
Un neînsemnat pe care-l doare,
Indiferența din mulțime.
Așa cum ne-a iubit Păstorul,
Cu dragoste fără măsură,
La fel și noi lucrând ogorul,
Să-ndepărtăm mândrie, ură.
Și precum strugurele dulce,
Zdrobit cu multă răutate,
Suc parfumat oricând aduce,
Creștinul doar iubire poate.
Floare de colț
