Intercer – Poezii si editoriale

1539. ÎN CAMERA DE SUS
Suntem poporul Tău, strigăm în rugăciune,
Dorim a Ta putere, dorim a Ta minune,
Dorim Cuvântul Tău să fie călăuză,
De nu vorbim de Tine, nu avem nici o scuză.

Nu toți suntem școliți, dar toți putem vorbi,
Vrem să ne dai putere, Cuvântul a sorbi,
Și să vorbim de Tine prin fapte, cu credință,
Căci faptele vorbesc de a noastră cunoștință.

Nu toți putem pleca în lume să vorbim,
Suntem o grupă mică, în rugă ne unim,
Strigăm în rugăciune, sunt mulți ce duc Cuvântul,
Ajută-i să lucreze, să are tot pământul.

Noi ne rugăm fierbinte ca cei ce însămânțează,
Să are cu credință, rămâi cu ei, veghează,
Sămânța să încolțească, s-aducă rod bogat,
E timpul de pe urmă, nu mai e timp de stat.

În lanțul rugăciunii aduc orașul meu,
Mă rog pentru vecini, te am ca Dumnezeu,
Aș vrea să fiu lumină, o schelă către Tine,
Orașul meu n-aș vrea să fie doar ruine.

Mă rog și pentru țară, sunt mulți plecați afară,
Mănâncă pâinea aspră, poporul să nu moară,
Aș vrea să fie sete și foame de Adevăr,
Comoara e-n Cuvânt și Biblia e cufăr.

E timpul de pe urmă și răul a încolțit,
Veninul și durerea prea mult s-au înmulțit,
E ură rasială, e răutate multă,
Te rog, ascultă ruga, te rog, Doamne, ascultă.

E multă răutate, iubirea se sfârșește,
Citim, ce e-n Scriptură, chiar astăzi se împlinește,
Nu vrem ca să cârtim, orice s-ar întâmpla,
Să stăm în rugăciune și cerul a contempla.

În camera de sus noi ne rugăm mereu,
E timpul rugăciunii, acum mă rog și eu,
Ne agățăm de Tine și stăm în așteptare,
Chiar dacă nu e soare și este încercare.
Emilia Dinescu

Filed under:
Generale by emiliad