Gândurile
Stau cuminți sub aripile sufletului,
Gata să se-ngrămădească la alarmă,
Luciri timide dăruite nimănui,
Cioburi de-argint, oglindă ce se sfarmă.
Prinse-n cerc se rotesc, se desfac alergând,
Ca apoi să se strângă din nou imediat,
La vestea cea tristă că nou venitul gând,
Plânge atât de-amarnic, foarte deprimat.
La taifas, relaxare, stau așezate,
Ațipesc și visarea venind uneori,
Risipite care-ncotro, iată toate,
Discursul întrerupt se pierde în nori.
Din zori aplecate pe multe proiecte,
Colaborează ca-ntr-un stup zumzăitor,
Lucrările sunt gata și perfecte,
Conexiuni rapide funcționând cu mult spor.
Gânduri noi iar sosesc în cămări tot mereu,
De rezervă memoriei la nevoie,
Exersând zi de zi, se-antrenează din greu,
Oriunde, oricând s-alerge n-au voie.
Îmbrăcate frumos, vesel chip arborând,
Se unesc într-o dulce cântare acum,
Îndreptând către cer chiar și cel mai mic gând,
Mulțumind de popasul de-odihnă cel bun!
Floare de colț
