Pe drum
octombrie 19, 2015
Spre Țara Luminii
îngusta cărare
de-abia se mai vede.
Călătorii puțini
privesc la necazuri
și triști mai fac pașii.
În față i-așteaptă
cu dor Domnul Vieții,
Cetatea de Aur.
Dar nu e putere
și nu e trezire.
Nu-i rugă
și nici consacrare!
Sau poate că e
dar orbiți
nu cunoaștem!
Focul Tău, Doamne,
să ardă în inimi
idolii mulți și
neascultarea.
Rege blând
în noi ființe umile,
să ne fii curând,
Har,
neprihănire! Amin!
Floare de colț
