Tanar valdenz
Adie vantul dinspre creste
si racoreste fruntea crestinului valdenz ,
muntii cei falnici ii strajuiesc cararea
iar vulturii se-nalta in zbor semet spre cer.
Stanca din solul Alpilor natali
tanarul tata priveste catre casa:
baiatul si fetita sunt acolo, pe prag
iar mama lor inalta o ruga pentru tata…
O lacrima porneste si-i curge pe obraz,
este asa de bine in casa lor frumoasa,
stancile si muntii ii sunt asa de dragi,
aici are caminul, biserica si viata…
De undeva,un gand strain se furiseaza-n minte:
‘Cum poti sa lasi tot ce iubesti in urma?
Copiii au pe lume o mama si un tata…
Locul tau este-acasa si nu in alta parte”
Tanarul se-ntoarce ca dintr-un vis urat,
coboara iar cararea,nu-i timp de ispitit,
la piept simte Scriptura,Cuvantul pretios,
el stie unde merge,la dreapta e Hristos!
…Si tatal sau plecase intr-o vara de-acasa,
l-a insotit cu mama pana in valea larga..
A fost ultima oara cand l-a tinut in brate,
mereu l-a asteptat,mult timp a stat la poarta..
L-au prins soldatii Romei cand raspandea lumina
avea ascunse-n haina fragmente din Scriptura…
N-a vrut sa se desparta de Domnul sau iubit
si a platit cu viata…a fost ucis pe rug…
…Cu ochiul veghetor si cu gandirea treaza
a coborat cararea pana in valea larga,
in jos se vede lumea cu zarva ei ciudata,
in sus se vede cerul cu dragostea curata…
Priviti-l cum isi pleaca fiinta-n rugaciune…
E vremea consacrarii,e clipa hotararii…
Acum mai poate inca sa urce catre casa,
sau sa mearga-nainte,spre viata sau spre
moarte…
Infasurat in mantaua ce apara Scriptura,
tanarul valdenz accepta in suflet misiunea.
Desi nu stie ziua cand va veni acasa
a gasit in credinta putere si speranta…
………………………………………………..
In casuta saraca,dar plina de speranta,
pazita de Isus si ascunsa intre munti de piatra,
doi copii asteapta sa-si intalneasca tatal…
Nu stie nici mama cand se va intoarce ,
dar ei aud o voce si merg grabiti la poarta:
de unde stiau ei ca chiar venise tata?…
Gabriel Neagu
