Rugăciune
7. RUGĂCIUNE
De multe ori gândim, dar nu gândim,
Pe gânduri stăm, dar ne pripim,
Căci gândurile ce le avem, sunt ale noastre
Și sunt deșarte, goale și chiar proaste.
De am gândi cu gând dumnezeiesc,
Ce ar fi pe lumea asta așa firesc,
Nu am iubi cu așa înverșunare,
Ci am avea dezgust și chiar oroare.
Dar noi suntem lumești, nu suntem sfinți,
Avem un suflet rău, suntem săriți din minți,
Venim la Tine, Doamne, doar Tu ne curățești
Și prin a Ta putere, te rog, să ne sfințești,
Să ne dai ură, greață de tot ce-i pământesc,
Să căutăm, s-alegem doar ce-i duhovnicesc.
Îți mulțumesc, Părinte, pentru al Tău Duh preasfânt
Care încă se vede că este pe pământ
Și caută să mustre pe cei care greșesc,
De aceea, Doamne sfinte, eu, iar, îți mulțumesc.
Te rog, Doamne, privește la robul care sunt,
Căci fără Tine corpul îmi este doar pământ,
Căci fără Tine trupul e numai putrezire,
Prin Tine și la Tine există nemurire.
Te rog, Doamne, mă iartă prea multe îndrăznesc,
Dar doar cu Tine, Doamne, eu pot ca să vorbesc
Căci Tu, orice am face, ne ierți și ne iubești
Și zi de zi iubirea-ți la noi Tu o reverși.
Emilia Dinescu
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.