La ceru-albastru…
La ceru-albastru…
La ceru-albastru plin de stele
Când stau noaptea şi privesc,
Doru-mi sfânt, simt către ele
Cum se-n-nalţă, păn-la-acele
Zări, din firmamentul ceresc.
Şi zburând,…prin constelaţii,
Printre sori plutind cântând,
Să mă duc departe, în spaţii,
S-ascult cum doinesc vibraţii
Şi să fiu pătruns de-un gând…
Gândul că prin Jertfa sfântă
A dragostei mult prea mare,
Privelişti mândre-mi încântă
Sufletul, ce-n zări se-avântă
Spre-alte lumi şi-alte hotare.
Descifrând din mari mistere
Taine adânci privind crearea,
Să le strâng, şi-n priveghere
Să-mpart scumpa mângâiere
Că-n Hristos eu am salvarea.
Căci în jertfa-I, sus pe cruce
Sunt prin sânge acum iertat;
Harul Sfânt veşnic mi-aduce
’N suflet dragostea cea dulce
Că-astfel sunt răscumpărat!
Şi voi spune în glas cântând
Lumilor, pe-oriunde-oi trece,
Că-n păcat, stând lâncezând
M-a scos Domnu-ncurajând
Prin dragoste, inima-mi rece.
Flavius Laurian Duverna
29 august 2011
