Munţii
ianuarie 20, 2010
Munţii
Munţii înalţi şi împăduriţi
Cu-a lor cetină, tot verde,
În spre cer stau neclintiţi
În faima ce nu şi-o pierde.
Munţii falnici în ei poartă
Comori fel de fel, bogate,
Şi nu-s scrise într-o cartă,
Dar în sân, le ţin pe toate.
Munţii-nverziţi, an de an,
Viaţa noastr-o desfătează,
Şi-admirându-i, simultan,
Conştiinţa ne-o ţin trează!
Dumnezeu, Şi-a pus în ei
Despre Sine slava-I mare,
Ca prin prisma dragostei
Să-I ştim forţa Creatoare.
Munţii, dealuri, si campii
Despre El toate vorbeşte,
De priveşti, sunt mărturii
Şi-a Lui forţă o vesteşte!
Flavius Laurian Duverna
