Cuvântarea Apostolului Iacov
Cuvântarea Apostolului Iacov
( La încheierea Adunării de la Ierusalim.)
Cuprinde Fapte 15, 13-21.
Fraţilor, ascultaţi-mă! Acum Simon a spus, cum mai întâi,
Dumnezeu Şi-a-ntors pivirile spre Neamurile fără căpătâi,
Să aleagă din mijlocul lor pentru ca să fie în veci mântuit
Un popor, care să-I poarte Numele, minunat şi preamărit.
Şi cu faptul acesta, se potriveşte întocmai după cum e zis
Prin cuvintele proorocilor, după cum de mult se află scris:
,,După aceeia, Mă voi întoarce, şi iaraşi din nou voi ridica
Cortul lui David din prăbuşirea lui,” un simbol, ce indica,
Către Neamuri! Iarăşi îi voi zidi dărâmăturile şi-l voi-nălţa
Pentru ca rămăşiţa de oameni, pe Domnul să-L poată afla,
Cum şi toate Neamurile, unde Numele Meu este implorat,
Zice Domnul, care face aceste lucruri demne de remarcat
Şi căruia Îi sunt cunoscute din veşnicie, dar pare, noutăţi!
De aceea, eu sunt de părere acum, să nu se pună greutăţi
Acelora dintre Neamuri, ce se-ntorc, iată, la Dumrnezeu!
Ci să li se scrie doar să se ferească de lucrul cel mai greu:
De pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate
Şi de sânge. Căci din vechime Moise are în fiecare cetate
Oameni care-l propvăduiesc spunând despre el neîncetat,
Fiindcă este citit mereu în sinagogi, în fiecare zi de Sabat.
Flavius Laurian Duverna
