De câte ori…
De câte ori…
De câte ori am voit Doamne,
Să spun durerea ce m-apasă,
În calea mea, venit-a îndată
Şi-altă cerinţă, mai spinoasă.
Credeam că nimenea nu are,
Nu poartă asemenea durere,
Dar am văzut că sunt şi alţii
Ce mult doresc o mângâiere.
Mulţimi de suflete aşteaptă
Ca să le-alini necazuri grele,
Şi Tu pe toate să le-asculţi
Când prin lacrimi strigă ele.
În mila Ta, nespus de mare
Te-apleci la orice suferinţă,
Şi vindeci orice fel de boală
De-n acel suflet, e credinţă.
Măreşte-mi şi mie, Doamne,
Credinţa în forţa creatoare,
Prin care vreau ca să obţin
Şi eu când sufăr, vindecare!
Să gust, darul sfânt al vieţii
Prin sănătate-aşteptat mult,
Ce-l torni ca binecuvântare
Căci glasul Tău, pios ascult.
Flavius Laurian Duverna