De-ar fi…
aprilie 24, 2010
De-ar fi…
De-ar fi-o fărâmă, să pricep
Din prea-nalta Înţelepciune,
Aş fi-n stare-ndată să-ncep
Cu Ea să trec peste genune.
De-ar fi-o fărâmă, să-nţeleg
Din Dragostea-I dăruitoare,
Aş fi-n putere să-mi dezleg
Lanţul sclaviei, în subjugare.
De-ar fi-o fărâmă, să pot şti
Din taina păstrată-n veacuri,
Aş fi în stare, de-a îndrăzni
Să-mi rup, ale robiei lanţuri.
Şi Tatălui Sfant să-I predau
În tot, neputinciosa-mi fiinţă,
Să nu mai fiu din cei ce n-au
În suflet, bulbul de credinţă.
Prin ea, să-ncep ca să cresc
Spre sacrul ideal al sperării,
Spre-acel bine Dumnezeesc
Desăvârşind zelul cercetării.
Ca să-I cunosc a Lui voinţă
Prin dragostea atât de mare,
Când la Golgota-n suferinţă
Pe cruce-a fost triumfătoare.
Flavius Laurian Duverna
