Din Geneză
Din Geneză
Şi când creaţia, a început,
Şi pământul, soare şi lună,
Şi mii de stele, au apărut
A fost numită: foarte bună!
…………………………………..
Pământul, cel pustiu şi gol
Cuprins în haos şi-ntuneric,
Şi-a restrâns apele-n ocol,
Remarcând conturu-i sferic.
…………………………………..
Domnu-a zis: ,,Fie lumină!’’
Şi ea de noapte-a despărţit,
Întâia zi, ce-a fost deplină
Cât timp lumina a strălucit.
Iar apele, ca să le împartă,
Dintr-alte ape, învolburate,
El a gătit cerul să despartă
A lor cuprinderi, măsurate.
S-a arătat de grabă uscatul
Şi el a fost chemat pământ,
Şi-a-ntregit astfel în spaţiul
Planetele, prin glasul Sfânt.
Şi-au fost făcuţi luminătorii:
Unul de zi, unul de noapte,
Ce s-au numit guvernatorii
Ai lumii, care-a fost create.
Şi soarele, el imediat locul,
Pe ceru-albastru, şi-a fixat,
Eternizându-şi, astfel focul
Căldura în raze-a revărsat.
Luna, şi-a preluat lumina
De-a reflecta în strălucire,
Şi-a devenit, astfel regina
A nopţilor, prin stăpânire.
Pe cer, El stelele a rânduit
Pe-a lor cărări prestabilite,
În vastul drum, prin circuit
Să-şi ducă faima neclintite.
Prin spaţiul inter planetar
Mulţimi cohorte-n Galaxii,
A fost trasate de-un hotar
Cu sori, şi-alte sisteme vii.
Prin legile, ce le respectă
Şi nu se-abat din calea lor;
În ordinea sacră, perfectă,
Ele-L măresc, pe Creator.
Astfel au fost şi-or rămâne
În veci lucrări nepieritoare,
În Universul ce-ncă spune
Că Dragostea, e creatoare!
Flavius Laurian Duverna
