Drumul spre Cetatea Sfântă
Drumul spre Cetatea Sfântă
Dela cruce la cununa, cea de slavă a răsplătirii
Este-un drum bătătorit de Isus Domnul măririi,
Este drumul dela ieslea din staul, din Betleem,
Prunc fiind şi prigonit, purtând marele blestem.
Greul l-a luat asupra-I, ducând a lumii povară
Şi-a purtat-o în batjocuri, în chinuri şi în ocară,
Prin Sfânta-I neprihănire, haru-a fost instaurat
Şi la viaţa cea eternă, lumea-ntreagă a chemat.
El s-a dus să pregătească locul în sfânta cetate
Pentru cel care acceptă, mântuirea în dreptate,
Cum ea este oferită-n planul ceresc de salvare
Ca prin jertfa dela cruce, să afle răscumpărare.
Şi-astfel, viaţa e o luptă, e un marş necontenit
Mergând mereu înainte, spre căminul cel iubit,
Spre Edenul minunat, patria scumpă cerească
Cu noul Ierusalim, cel care-i nădejdea noastră.
Porţile-i de aur sfinte,-mbrăcate-n mărgăritare
Prin lumina-i străvezie, de cristal luminătoare,
Vor reflecta slava sfântă, a Celui ce-i Creator
Care-n jertfa cea sublimă, S-a făcut Mântuitor.
Cetatea va fi comoara, cea dorită şi-aşteptată
De toţi peregrinii care, în imnuri a fost cântată;
Oferind din pomul vieţii, fructe-n fiecare lună,
Isus, Domnu-i va-nsoţi, veşnic fiind împreună.
Acolo, ei vor cunoaşte, aflând mari minunăţii
Nedescrise în inspiraţii, necântate în simfonii,
Şi le-or studia învăţând, sub Protecţia Divină
Urmărind descoperiri prin noi raze de lumină.
Zi de zi spre alte culmi, în viaţa cea nesfârşită
Când ani nu s-or număra, fiind dulce şi tihnită,
Glasuri mii, şi mii de mii, vor cânta în osanale
Slavă Celui ce e Veşnic, pentru minunile Sale!
Flavius Laurian Dverna
